2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LIMBUȚÍ, limbuțesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A vorbi prea mult; a flecări, a trăncăni. – Din limbut.

LIMBUȚÍ, limbuțesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A vorbi prea mult; a flecări, a trăncăni. – Din limbut.

limbuți [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / Pzi: esc / E: limbut] 1-2 vti (Îvp) A pălăvrăgi. 3 vt (Înv) A calomnia.

A LIMBUȚÍ ~ésc intranz. înv. A vorbi mult și fără rost; a pălăvrăgi; a trăncăni; a flecări. /Din limbut

limbuțésc v. intr. Vechĭ. Flecăresc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

limbuțí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. limbuțésc, imperf. 3 sg. limbuțeá; conj. prez. 3 să limbuțeáscă

limbuțí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. limbuțésc, imperf. 3 sg. limbuțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. limbuțeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LIMBUȚÍ vb. v. flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.

limbuți vb. v. FLECĂRI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI.

Intrare: limbuțire
limbuțire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • limbuțire
  • limbuțirea
plural
  • limbuțiri
  • limbuțirile
genitiv-dativ singular
  • limbuțiri
  • limbuțirii
plural
  • limbuțiri
  • limbuțirilor
vocativ singular
plural
Intrare: limbuți
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • limbuți
  • limbuțire
  • limbuțit
  • limbuțitu‑
  • limbuțind
  • limbuțindu‑
singular plural
  • limbuțește
  • limbuțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • limbuțesc
(să)
  • limbuțesc
  • limbuțeam
  • limbuții
  • limbuțisem
a II-a (tu)
  • limbuțești
(să)
  • limbuțești
  • limbuțeai
  • limbuțiși
  • limbuțiseși
a III-a (el, ea)
  • limbuțește
(să)
  • limbuțească
  • limbuțea
  • limbuți
  • limbuțise
plural I (noi)
  • limbuțim
(să)
  • limbuțim
  • limbuțeam
  • limbuțirăm
  • limbuțiserăm
  • limbuțisem
a II-a (voi)
  • limbuțiți
(să)
  • limbuțiți
  • limbuțeați
  • limbuțirăți
  • limbuțiserăți
  • limbuțiseți
a III-a (ei, ele)
  • limbuțesc
(să)
  • limbuțească
  • limbuțeau
  • limbuți
  • limbuțiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

limbuți

etimologie:

  • limbut
    surse: DEX '98 DEX '09