licur² sn vz lichior

licur¹ sn vz licăr

licur n. (poetic) licărire: speranța e un licur ușor EM.

licăr [At: COȘBUC, P. II, 86 / V: licur¹ sn, (reg) licură sf / Pl: ~e / E: pvb licări¹] 1-3 sn Iluminare (bruscă) (intermitentă sau) de intensitate scăzută Si: sclipire. 4 sn Lumină slabă Si: licărire¹ (1). 5 sf (Olt; îe) A nu vedea nici o licură A nu putea distinge nimic din cauza întunericului. 6 sn (Ccr) Sursă a unei lumini slabe sau intermitente. 7 sn (Pex) Manifestare spontană, intermitentă sau de intensitate scăzută a unui sentiment, atitudini etc. 8-9 sn (Fig) Senzație (bruscă sau) ușoară. 10 sf (Olt; îf licură) Bucată mică Si: fărâmiță, frântură. 11 av (Olt; îf licură) Curat. 12-13 sf (Olt; îf licură; îljv) Ca ~a (Care este) rapid. 14 sn (Olt; îe) (A face) ~ poteca A fugi.

licher sn vz lichior

lichior sn [At: DLR ms / V: (înv) licor (Pl: licoare, licoruri), licuor (S și: liquor; Pl: ~uri, ~cuoare), licvor, (reg) licur, (îvr) licher (Pl: ~e și ~uri), licoră sf, licuer (Pl: licuere) / S și: licheor, licheur, liqueor; liqueur / Pl: ~uri / E: fr liqueur] 1 Băutură alcoolică preparată din spirt, sirop și esențe aromatice. 2 (Reg) Vișinată.

licor sn vz lichior

licoră¹ sf vz lichior

licuer sn vz lichior

licuor sn vz lichior

licură sf vz licăr

licvor sn vz lichior

liqueur sn vz lichior

LICĂR, licăre, s. n. Sclipire, scînteiere, licărire. Licărul pierea treptat, înghițit, acoperit de poala perdelei de umbră. DUMITRIU, P. F. 15. Obosită de muncă, ai adormit zîmbind... Să-ți fie somnul licăr de stele. DRAGOMIR, P. 50. Strînși în hamuri, caii săreau nerăbdători pe loc, înfricoșați de licărul și zgomotul trăsnetelor. MIHALE, O. 509. ♦ (Concretizat) Ceea ce sclipește, licărește; scînteie. Ochii îi scînteiau înviați ca două licăre sub spuză. C. PETRESCU, C. V. 75. – Variantă: licur (COȘBUC, P. II 186, EMINESCU, O. I 119) s. m.

LICHIOR, lichioruri, s. n. Băutură alcoolică, obținută din spirt sau din rachiu, la care se adaugă sirop și esențe aromatice. Lichior de cafea. ▭ Discutînd foarte pașnic... între două țigări de foi și două pahare subțiri de lichior. C. PETRESCU, C. V. 178. – Pronunțat: -chior.

LICHEUR s.n. v. lichior.

LICHIOR s.n. Băutură făcută din alcool, sirop și diferite esențe aromate. [Pron. li-chior, scris și liqueur, licheur. / < fr. liqueur].

LIQUEUR s.n. v. lichior.

LICHIOR s. n. băutură din alcool, sirop și diferite esențe aromate. (< fr. liqueur)

LICĂR ~e n. 1) Lumină slabă. 2) Obiect care sclipește. /v. a licări

LICHIOR ~uri n. Băutură preparată din spirt sau rachiu, cu adaos de sirop, esențe aromate și substanțe colorante. [Sil. -chior] /<fr. liqueur

licher n. băutură obținută prin distilare și având de bază rachiul sau spirtul (=fr. liqueur).

*lichér n., pl. urĭ. Vulg. Lichĭor.

*lichĭór n., pl. urĭ (fr. liqueur, lat. liquor, licoare). Rachiŭ de calitate superioară, vutcă. – Maĭ corect ar fi licór, pl. urĭ, ca’n această poezie de mahala: Din tranvaĭ cu ĭa scobor, Mă duc la cofetărie, O’nghețată și-un licor, Îĭ ofer cu voĭoșie. (Mica Poesie, 15, Bucureștĭ, 1887, Steinberg, c. Rahoveĭ, 10).

licór n. V. lichĭor.

licăr s. n., pl. licăre

lichior (desp. -chior) s. n., (porții; sorturi) pl. lichioruri

licăr s. n., pl. licăre

lichior (-chior) s. n., (sorturi, porții) pl. lichioruri

licăr s. n., pl. licăre

lichior s. n. (sil. -chior), pl. lichioruri

lichior

LICĂR s. v. sclipire.

LICĂR s. licărire, licărit, lucire, scăpărare, scăpărat, scînteie, scînteiere, sclipeală, sclipire, sclipit, străfulgerare, (rar) licăriș, sclipitură, zare, (pop. și fam.) sclipet, (înv.) scăpărătură. (Un ~ de lumină.)

lichior (lichioruri), s. n. – Băutură alcoolică dulce. Fr. liqueur. E dublet al lui licoare, s. f. (lichid), introdus artificial de literatura romantică, din it. liquore. Se scrie uneori cu ortografie greșită licheur.

LICHIÓR (< fr.) s. n. Băutură alcoolică cu concentrația alcoolului între 28 și 45%, care conține sirop de zahăr, suc de fructe, substanțe aromatizante și substanțe colorante.