liciu sm [At: BRANDZA, FL. 341 / Pl: ? / E: lat lycium] (Bot; reg) 1 Cătină-de-garduri (Lycium halimifolium). 2 (Îc) ~-câinesc Crușin (Rhamnus frangulae).

LICIU, Irinel (1928-2002), balerină română. Interpretă de înaltă tehnicitate și sensibilitate a marelui repertoriu („Coppelia”, „Fântâna din Bahcisarai”, „Lacul lebedelor”, „Iancu Jianu”).

LICIU, Petre (1871-1912, n. Focșani), actor român. A jucat pe scena Teatrului Național din București în roluri de dramă și comedie, cu o deosebită maleabilitate scenică (Shylock din „Neguțătorul din Veneția” de Shakespeare, Hlestakov din „Revizorul” de Gogol, Ștefăniță din „Viforul” de Delavrancea).

LICIU nume folosit de moldoveni, rar de aromîni și ardeleni. 1. – Bajdechi, ar. (Cara prenume; Liciu (Ur XXII; Paș); -l (Dm; 17 B I 368; 16 A II 95; Tec I; CL; Băl I); frecv., mold. (Isp I¹, II², III²); Leciol (17 A V 330) grafie dialectală. 2. Licea (Ant Ar; 16 A III 213; Paș). 3. Marital: Antimia Licioae, mold., 1669. 4. Lîciu (Dm). Cf. blg. Личa, -чo sintoma < Ljutovoj (Weig).