2 intrări

34 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lichidare sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) licui~ / Pl: ~dări / E: lichida] 1-2 (Operație de îndeplinire a formalităților legate de) încetarea activității unei unități economice, financiare etc. Si: lichidat1 (1-2), (înv) lichidație (1-2). 3 Soluționare a unei situații economice, financiare etc. făcând-o să înceteze Si: lichidat1 (3), (înv) lichidație (3). 4-5 (Îljv) În ~ (Care este) în curs de desființare. 6 Vânzare a întregii mărfi cu preț redus, în vederea încetării activității unei întreprinderi de comerț Si: lichidat1 (4). 7 (Rar) Eșuare a unei activități, întreprinderi etc. Si: falimentare, lichidat1 (5). 8 Achitare a unei datorii Si: lichidat1 (6). 9 (Sst) Lichefiere. 10 Plată pentru o muncă efectuată, pentru un serviciu etc. Si: lichidat1 (7). 11 (Spc) Dată fixă stabilită pentru achitarea unei obligații bănești sub forma retribuției Si: lichidat1 (8). 12 (Spc) Sumă de bani încasată la această dată Si: lichidat1 (9). 13 Încheiere a unei stări, acțiuni, fapt etc. Si: desființare, lichidat1 (10), suprimare. 14 Încetare de a exista, a activa, a se manifesta etc. Si: lichidat1 (11). 15 (Rar) Punere la punct și terminare a fazelor premergătoare Si: lichidat1 (12). 16 (Rar) Satisfacere a unei necesități etc. Si: lichidat1 (13). 17 (Arg) Ucidere a cuiva Si: asasinare, lichidat1 (14), nimicire, omorâre. 18 (Arg) Exterminare. 19 Soluționare.

LICHIDÁRE, lichidări, s. f. Acțiunea de a lichida. ♦ Operație juridică și economică prin care elementele active ale unui patrimoniu se transformă, de regulă, în lichidități servind la plata creditorilor. ◊ Loc. adj. și adv. În lichidare = (care este) în curs de desființare. – V. lichida.

LICHIDÁRE, lichidări, s. f. Acțiunea de a lichida.Loc. adj. și adv. În lichidare = (care este) în curs de desființare. – V. lichida.

LICHIDÁRE s. f. Acțiunea de a lichida. 1. Înlăturare, desființare, nimicire. Politica statului de democrație populară este îndreptată spre lichidarea exploatării omului de către om și construirea socialismului. CONST. R.P.R. 7. ♦ Terminare, încheiere a unei acțiuni, a unui fapt. 2. Îndeplinire a formelor și a lucrărilor pentru încetarea definitivă a activității unei întreprinderi, unei bănci etc. ◊ Loc. adj. și adv. În lichidare = care se desființează, procedîndu-se la vînzarea activului și la plata datoriilor. Întreprindere în lichidare.

LICHIDÁRE s.f. 1. Desființare, nimicire. 2. Îndeplinire a formelor și a lucrărilor în vederea încetării definitive a activității unei întreprinderi. [< lichida].

lichidare f. 1. acțiunea de a lichida; 2. regularea socotelilor unei societăți și împărțeala între asociați a activului rămas.

lichida [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) licvida, licuida / Pzi: ~dez / E: fr liquider] 1 vt A transforma în valori bănești un bun material, un cont etc. în vederea încetării unei situații economice. 2 vt A soluționa o situație financiară sau juridică făcând-o să ia sfârșit. 3 vt (Pex) A pune capăt unei stări, acțiuni etc. Si: a desființa, a suprima. 4 vt (Rar) A termina ceva. 5-6 vti A vinde toată marfa cu preț redus în vederea încetării sau reprofilării activității unei întreprinderi de comerț. 7 vi (Rar) A eșua într-o activitate, o întreprindere etc. 8 vi A încheia socotelile cu cineva. 9 vi (Sst) A lichefia (1). 10 vi A-și înceta existența, activitatea etc. Si: a se sfârși. 11 vt A soluționa. 12 vt (Arg) A omorî pe cineva. 13 vt A extermina. corectată

LICHIDÁ, lichidez, vb. I. Tranz. 1. A termina, a pune capăt unei acțiuni, unui fapt, unei activități etc. 2. Spec. A îndeplini toate formele necesare pentru încetarea unei situații juridice sau financiare. ♦ A plăti (o datorie). 3. (Arg.) A omorî; a asasina. – Din fr. liquider.

LICHIDÁ, lichidez, vb. I. Tranz. 1. A termina, a pune capăt unei acțiuni, unui fapt, unei activități etc. 2. Spec. A îndeplini toate formele necesare pentru ca o situație juridică sau financiară să ia sfârșit. ♦ A plăti (o datorie). 3. (Arg.) A omorî; a asasina. – Din fr. liquider.

LICHIDÁ, lichidez, vb. I. Tranz. 1. A pune capăt, a termina, a încheia o acțiune, un fapt, o treabă. Simt că înnebunesc la gîndul că aș putea pleca fără să lichidez drama căsniciei mele. CAMIL PETRESCU, U. N. 215. Numai un minut să lichidez dosarul ăsta și sînt al d-voastră! REBREANU, R. II 80. ◊ Refl. pas. Din fericire, mîine sosește d-na Nadina și se va lichida și încurcătura cu Babaroaga. REBREANU, R. II 20. 2. A îndeplini toate formele necesare pentru ca o situație juridică sau financiară să ia sfîrșit. A lichidat contul de la Casa de economii.Expr. A lichida o datorie (sau o creanță etc.) = a plăti o datorie (o creanță etc.). ♦ (Despre un capitalist) A-și desființa întreprinderea, vînzînd toate bunurile imobile și mobile. (Absol.) Afacerile au mers un timp, după care a trebuit să lichideze. SAHIA, N. 91. 3. (Argotic, cu privire la persoane) A ucide, a omorî, a asasina.

LICHIDÁ vb. I. tr. 1. A îndeplini formalitățile pentru încetarea definitivă a activității unei întreprinderi, a unei bănci etc. ♦ A plăti (o datorie). 2. A pune capăt, a termina, a încheia (o acțiune, un fapt). 3. (Argotic) A omorî, a asasina. [< fr. liquider, it. liquidare].

LICHIDÁ vb. tr. 1. a pune capăt, a termina, a încheia (o acțiune). 2. a îndeplini formalitățile pentru încetarea definitivă a unei situații juridice sau financiare. ◊ (refl.) a-și plăti datoriile. 3. (arg.) a omorî, a asasina. (< fr. liquider)

A LICHIDÁ ~éz tranz. 1) A face să nu mai existe. 2) (datorii) A compensa în bani sau în natură; a plăti; a achita. /<fr. liquider

lichidà v. 1. a determina exact activul și pasivul: a lichida o succesiune; 1. a-și plăti datoriile; 3. se zice de un comerciant care caută a vinde tot ce are în prăvălie fără a mai cumpăra alte mărfuri.

*lichidațiúne f. (d. lichidez; fr. liquidation). Acțiunea de a lichida, desfacere. Regularea socotelilor uneĭ societățĭ și împărțirea între asociațĭ a activuluĭ rămas. La bursă, regularea negociațiunilor pin predarea titlurilor cumpărate saŭ pin plata diferențelor (15 zile, la finele luneĭ). Jur. Lichidațiune judiciară, cea instituită pe lîngă un comerciant nenorocit și onest care nu maĭ poate plăti. – Și -áție, dar ob. -áre.

*lichidéz v. tr. (d. lichid; fr. liquider). Regulez socotelile, stabilesc activu și pasivu și plătesc ce e de plătit: a lichida o succesiune, o afacere. Desfac toată marfa și nu maĭ cumpăr alta: a lichida o marfă (saŭ ca v. intr. lichidez, mă liberez de toată marfa și mă las de negoț).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lichidáre s. f., g.-d. art. lichidắrii; pl. lichidắri

lichidáre s. f., g.-d. art. lichidării; pl. lichidări

lichidá (a ~) vb., ind. prez. 3 lichideáză

lichidá vb., ind. prez. 1 sg. lichidéz, 3 sg. și pl. lichideáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LICHIDÁRE s. v. asasinare, omorâre, suprimare, ucidere.

LICHIDÁRE s. 1. încheiere, terminare. (~ tuturor socotelilor.) 2. desființare, stârpire, suprimare. (~ abuzurilor.) 3. v. nimicire. 4. achitare, onorare, plată, plătire, (înv.) răspundere. (~ unei datorii.)

LICHIDARE s. 1. încheiere, terminare. (~ tuturor socotelilor.) 2. desființare, stîrpire, suprimare. (~ abuzurilor.) 3. achitare, onorare, plată, plătire, (înv.) răspundere. (~ unei datorii.)

lichidare s. v. ASASINARE. OMORÎRE. SUPRIMARE. UCIDERE.

LICHIDÁ vb. v. asasina, omorî, suprima, ucide.

LICHIDÁ vb. 1. a încheia, a sfârși, a termina. (A ~ toate socotelile.) 2. a desființa, a stârpi, a suprima. (A ~ abuzurile.) 3. (fig.) a sparge. (Au încercat să ~ greva.) 4. v. nimici. 5. v. achita.

lichida vb. v. ASASINA. OMORÎ. SUPRIMA. UCIDE.

LICHIDA vb. 1. a încheia, a sfîrși, a termina. (A ~ toate socotelile.) 2. a desființa, a stîrpi, a suprima. (A ~ abuzurile.) 3. (fig.) a sparge. (Au încercat să ~ greva.) 4. a desființa, a distruge, a nimici, a prăpădi, (fig.) a topi. (A ~ pur și simplu totul în calea lui.) 5. a achita, a onora, a plăti, (înv. și pop.) a număra, (înv. și reg.) a plini, (înv.) a răfui, a răspunde, (grecism înv.) a exoflisi. (Și-a ~ toate datoriile.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LICHIDÁRE (< lichida) s. f. 1. Acțiunea de a lichida. ◊ Loc. adj. și adv. În lichidare = (care este) în curs de desființare. 2. (FIN.) L. (a bunurilor unui debitor) = procedură aplicabilă comercianților – persoane fizice și societăți comerciale – care nu mai pot face față datoriilor lor comerciale (numite debitori) și având ca scop plata pasivului debitorului, în încetare de plăți, fie prin lichidarea unor bunuri din averea lui, conform unui plan de l., fie prin faliment, conform procedurilor legale. Esența l. constă în vânzarea activelor debitorului, încasarea creanțelor acestuia și plata creditorilor. L. bunurilor din averea debitorului se face de către lichidator. 3. (Dr.) Operațiune juridică și economică prin care elementele active ale unui patrimoniu (în primul rând drepturile de creanță) se transformă, de regulă, în lichidități (sume de bani sau alte bunuri generice), pentru a putea servi la satisfacerea creditorilor, prin plata pasivului patrimonial, fie cu ocazia unei persoane fizice, fie cu ocazia desființării sau reorganizării unei persoane juridice. ◊ L. judiciară = operațiune de lichidare a averii unui comerciant, persoană fizică sau juridică, aflat în stare de încetare a plăților, executată – potrivit procedurii anume reglementate de lege, la cererea debitorului însuși sau a unuia dintre creditori, sub supravegherea unei instanțe judecătorești (prin judecătorul sindic) – de către un lichidator numit de acesta.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

lichida, lichidez v. t. a omorî, a ucide.

Intrare: lichidare
lichidare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lichidare
  • lichidarea
plural
  • lichidări
  • lichidările
genitiv-dativ singular
  • lichidări
  • lichidării
plural
  • lichidări
  • lichidărilor
vocativ singular
plural
licuidare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: lichida
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lichida
  • lichidare
  • lichidat
  • lichidatu‑
  • lichidând
  • lichidându‑
singular plural
  • lichidea
  • lichidați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lichidez
(să)
  • lichidez
  • lichidam
  • lichidai
  • lichidasem
a II-a (tu)
  • lichidezi
(să)
  • lichidezi
  • lichidai
  • lichidași
  • lichidaseși
a III-a (el, ea)
  • lichidea
(să)
  • lichideze
  • lichida
  • lichidă
  • lichidase
plural I (noi)
  • lichidăm
(să)
  • lichidăm
  • lichidam
  • lichidarăm
  • lichidaserăm
  • lichidasem
a II-a (voi)
  • lichidați
(să)
  • lichidați
  • lichidați
  • lichidarăți
  • lichidaserăți
  • lichidaseți
a III-a (ei, ele)
  • lichidea
(să)
  • lichideze
  • lichidau
  • lichida
  • lichidaseră
licida
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
licvida
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)