LICHID, -Ă, lichizi, -de, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Corp, substanță) care se află într-o stare de agregare intermediară între starea gazoasă și starea solidă, care nu are o formă stabilă proprie, ci curge sub greutatea proprie și ia forma vasului în care se află. 2. Adj. (Despre bani) De care se poate dispune oricând; (despre creanțe, efecte etc.) care poate fi transformat în bani prin vânzare imediată. 3. Adj. (În sintagma) Consoană lichidă (și substantivat, f.) = nume dat consoanelor laterale și celor vibrante. – Din fr. liquide, lat. liquidus.

lichid, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) licid, licuid, licvid, (îvr) licfida af / S și: liquid / Pl: ~izi, ~e și (înv, 8-9) ~uri / E: lat liquidus, fr liquide, it liquido] 1 a (Îoc solid, gazos; d. materii, substanțe etc.) Care curge sub greutatea proprie și ia forma recipientului, păstrând un volum constant la aceeași temperatură. 2 a (Îoc solid, gazos; d. materii, substanțe etc.) Care are o coeziune redusă a moleculelor. 3 a (D. modul de prezentare a materiilor, substanțelor etc.) Care caracterizează stările de consistență și de rezistență proprii materiilor care curg Si: fluid. 4 a (Fig; înv) Limpede. 5 a (Fig; îdt) Curat. 6 a (Fig; îdt) Pur. 7 a Cu vâscozitate redusă Si: curgător, fluid. 8 sn Substanță lichidă (1) Si: (îvr) lichiditate (4). 9 sn Corp lichid (1) Si: (îvr) lichiditate (5). 10 sn (Spc) Secreție biologică fluidă. 11 sn (Spc; mpl) Aliment lichid (1) Si: băutură. 12-13 sf, a (Fon; d. consoane) (Consoană) care se poate articula în mod continuu. 14 a (D. bani) De care se poate dispune imediat. 15 a (D. creanțe, efecte etc.) Care poate fi transformat în bani prin vânzare imediată.

LICHID, -Ă, lichizi, -de, adj., s. n. 1. Adj., s. n. (Corp, substanță) care se află într-o stare de agregare intermediară între starea gazoasă și starea solidă, care nu are o formă stabilă proprie, ci curge sub greutatea proprie și ia forma vasului în care se află. 2. Adj. (Despre bani) De care se poate dispune imediat; (despre creanțe, efecte etc.) care poate fi transformat în bani prin vânzare imediată. 3. Adj. (În sintagma) Consoană lichidă (și substantivat, f.) = nume dat consoanelor laterale și celor vibrante. – Din fr. liquide, lat. liquidus.

LICHID, -Ă, lichizi, -de, adj. 1. (Despre corpuri, în opoziție cu solid și gazos) Care posedă proprietatea de a avea un volum definit la o temperatură dată, fără a avea o formă proprie, curgînd sub greutatea proprie și luînd forma vasului în care se află. V. fluid. Apa, laptele, petrolul sînt corpuri lichide. ▭ Trece trenuțul plin cu oalele de fontă lichidă spre oțelărie. CĂLUGĂRU, O. P. 378. (Poetic) O nesfîrșită perdea de apă se lasă deasupra munților, acoperindu-i cu totul sub grelele ei falduri lichide. BOGZA, C. O. 63. ◊ (Substantivat, n.) Lichidele nu se opun deformării și iau forma vaselor care le conțin. CARAFOLI-OROVEANU, M. F. I 10. 2. (Despre bani) De care se poate dispune imediat (v. peșin, gheață); (despre creanțe, efecte etc.) care poate fi transformat în bani prin vînzare imediată, a cărui valoare poate fi încasată imediat. Creanță certă și lichidă. 3. (Numai în expr.) Consoană lichidă (și substantivat) = nume dat consoanei laterale «l».

LICHID, -Ă adj., s.n. 1. (Substanță) care curge, avînd proprietatea de a lua forma vasului în care se află. 2. (La pl.m.) (Bani) în numerar, pe care îi ai la dispoziție oricînd, imediat. 3. (Fon.) Consoană lichidă (și s.f.) = denumire a consoanelor laterale și a celor vibrante. [Cf. fr. liquide, lat. liquidus].

LICHID, -Ă I. adj., s. n. (corp) care curge, având proprietatea de a lua forma vasului în care se află. II. adj. 1. (despre mijloace de plată) în numerar, de care se poate dispune oricând, imediat. 2. consoană ~ă (și s. f.) = denumire a consoanelor laterale și a celor vibrante. (< fr. liquide, lat. liquidus)

LICHID¹ ~dă (~zi, ~de) 1) (despre substanțe) Care este în stare de agregare intermediară între starea gazoasă și cea solidă. 2) (despre creanțe, efecte etc.) Care poate fi convertit imediat în bani; cu proprietatea de a fi transformat imediat în bani. 3): Bani ~zi bani care sunt imediat disponibili; bani peșin; bani gheață. 4) (despre unele consoane) Care se pronunță ușor precedând un iot. /<fr. liquide, lat. liquidus

LICHID² ~e n. 1) Substanță în stare de agregare intermediară între starea solidă și cea gazoasă, lipsită de formă proprie, din care cauză curge sub propria greutate și ia forma vasului în care se află. 2) Substanță care se bea (apă, lapte, vin etc.). /<fr. liquide, lat. liquidus

lichid a. 1. care curg: mercuriul e un metal lichid; 2. Jur. se zice de bunuri neîncărcate de datorii și de bani liberi: sume lichide; 3. Gram. se aplică unor consoane (l, m, n, r) cari sunt curgătoare și se rostesc ușor. ║ n. substanță lichidă: lichidele și gazele.

*líchid, -ă adj. (lat. liquidus, „limpede lichid”, variantă din limpidus, limpede). Fiz. Se zice despre corpurile ale căror molecule se supun fiecare în parte acțiuniĭ greutățiĭ, cu alte cuvinte, acelea care curg saŭ tind să curgă, ca apa, mercuru ș. a. Jur. Liber de datoriĭ, neipotecat. Care se poate utiliza imediat: sume lichide. Gram. Se zice despre consonantele care se pot combina cu celelalte, numite mute, și care sînt: l, m, n, r. S. n., pl. e Substanță lichidă. S. f., pl. e. Consonantă lichidă.

licfida af vz lichid

licid, ~ă a vz lichid

licuid, ~ă a vz lichid

licvid, ~ă a vz lichid

cristal lichid sint. s. Substanță lichidă care poate lua o formă asemănătoare cristalelor (de exemplu sferică) ◊ „Firma electronică japoneză «Sharp» a anunțat realizarea unui nou tip de mașină de scris electronică. Ea este dotată cu un ecran pe bază de cristal lichid și cu o memorie care permite elaborarea și corectarea textelor înainte ca acestea să fie imprimate definitiv.” R.l. 17 II 84 p. 6 (din fr. cristal liquide)

lichid² (substanță) s. n., pl. lichide

lichid¹ adj. m., pl. lichizi; f. lichidă, pl. lichide

lichid² (substanță) s. n., pl. lichide

lichid¹ adj. m., pl. lichizi; f. lichidă, pl. lichide

lichid adj. m., pl. lichizi; f. sg. lichidă, pl. lichide

lichid s. n., pl. lichide

lichid, -dă; -zi, -de.

lichidă (consoană) s. f., g.-d. art. lichidei; pl. lichide

lichidă (lingv.) s. f., g.-d. art. lichidei; pl. lichide

LICHID s., adj. 1. s. băutură. (Un ~ alb-gălbui.) 2. s. (pop.) zeamă. (Rana secretă un ~ purulent.) 3. s. lichid cefalorahidian v. neurolimfă; lichid sinovial v. sinovie. 4. adj. cash, gata, gheață, numerar, sunător, (pop. și fam.) numărător, peșin, (înv.) naht. (A cumpărat ceva cu bani ~zi.)

LICHID s., adj. 1. s. băutură. (Un ~ alb-gălbui.) 2. s. (pop.) zeamă. (Rana secretă un ~ purulent.) 3. adj. gata, gheață, numerar, sunător, (pop. și fam.) numărător, peșin, (înv.) naht. (A cumpărat ceva cu bani ~.)

Lichid ≠ solid

lichid (lichidă), adj. – Fluent, curgător. Fr. liquide. – Der. (din fr.) lichida, vb.; lichidator, s. m.; licheface, vb. (rar, a topi, a lichefia), după fr. liquefier.

LICHID, -Ă adj. (cf. fr. liquide, lat. liquidus): în sintagma consoană lichidă (v.).

lichide grele, (engl.= heavy liquids), lichide cu G mare, utilizate la concentrarea prin flotare sau decantare a granulelor min. din nisipuri sau roci (în prealabil dezagregate). L.g. utilizate în mod frecvent: bromoformul (G = 2,890), iodura de metilen (G = 3,325), lichidul Clerici (G = 4,067) trebuie să îndeplinească următoarele condiții: să fie miscibile în solvenți obișnuiți, să fie transparente, să nu reacționeze cu min., să fie stabile și să nu prezinte toxicitate.

lichid, lichide s. n. băutură spirtoasă.