2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LICĂRÍT, licărituri, s. n. Licărire. – V. licări.

LICĂRÍT, licărituri, s. n. Licărire. – V. licări.

licărit2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~iți, ~e / E: licări1] (Rar) 1 Care se manifestă slab. 2 Care are o apariție nesigură.

licărit1 sn [At: DDRF / V: (reg) licur~ / Pl: ~uri / E: licări1] 1-3 Licărire1 (1-3). 4 (Reg) Fulgerare. 5 (Mun) Clipire. 6-7 Licărire1 (6-7). 8 (Fig) Manifestare. 10-12[1] Licărire1 (10-12).

  1. Numerotare incorectă a sensurilor: 10-12 după 8 — LauraGellner

LICĂRÍT s. n. Licărire. Uneori, ochii-i negricioși își străluceau luminițele de parcă toată dragostea și viața ei își topiseră tăria în licăritul lor. MIHALE, O. 356. Tăcere. Cîmpia dormita sub licăritul neîntrerupt al stelelor. id. ib. 462.

LICĂRÍ, pers. 3 licărește, vb. IV. Intranz. 1. A răspândi o lumină slabă, de-abia întrezărită sau cu sclipiri ușoare și intermitente. 2. A sclipi, a luci. [Prez. ind. pers. 3 sg.: lícăre.Var.: licurá vb. I, licurí vb. IV] – Et. nec.

LICĂRÍ, pers. 3 licărește, vb. IV. Intranz. 1. A răspândi o lumină slabă, de-abia întrezărită sau cu sclipiri ușoare și intermitente. 2. A sclipi, a luci. [Prez. ind. pers. 3 sg.: lícăre.Var.: licurá vb. I, licurí vb. IV] – Et. nec.

LICURÁ vb. I v. licări.

LICURÍ vb. IV v. licări.

licări1 [At: HELIADE, O. I, 129 / V: (îvp) licuri, (reg) ~căi, (cscj) ~ra / Pzi: ~resc și licăr / E: pbl fo cf licăi1] 1-3 vi A emite (brusc) o lumină de intensitate (scăzută sau) variabilă. 4 vi (Reg) A fulgera. 5 vi (Reg; d. foc) A mocni. 6 vi (Mun) A clipi. 7 vi A reflecta cu intermitență lumina Si: a luci, a sclipi, a străluci. 8 vi (D. ochi) A avea o strălucire deosebită, exprimând o emoție, o dorință etc. 9 vi (Olt; îe) A-i ~ ochii după ceva A dori ceva foarte mult. 10 vi (Fig) A se manifesta. 11 vi (Reg) A se mișca repede și neregulat. 12 vt (Mun) A provoca o senzație dureroasă bruscă Si: a săgeta. 13 vt (Ban) A produce un fior prin atingeri ușoare asupra unor părți ale corpului. 14 vi (Mol; d. ape curgătoare) A face zgomot prin lovirea de pietre sau de maluri Si: a clipoci1 (1).

LICĂRÍ, licăresc, vb. IV. Intranz. 1. A răspîndi o lumină slabă, de-abia întrezărită sau cu sclipiri ușoare și intermitente; a lumina slab cu o flacără pîlpîitore. V. pîlpîi, miji. Stele rari licăreau departe, printre îngrămădiri negre de nouri. SADOVEANU, O. VI 64. Felinarele slabe licăreau ca niște semne fantastice în șanțurile întortocheate. REBREANU, N. 48. Cîteva geamuri mai licăresc în beznă. VLAHUȚĂ, O. A. 153. ◊ Fig. Nădejdea ta a licărit un moment. PAS, Z. I 230. Din soarele copilăriei mele În ochiul tău mai licărește-o rază. GOGA, P. 26. Nimic, nici chiar speranța în ochi nu licărește. MACEDONSKI, O. I 219. 2. A sclipi, a luci, a străluci. Focul se aprinse și vărsă o dungă lată de lumină în tufișuri; frunzele luncii licăreau. SADOVEANU, O. I 17. [Pîrăul] intra iarăși în pădure și de aci înainte licărea tot printre rădăcini. GALACTION, O. I 293. Dintre rîndurile plicticoase licăreau neîncetat ochii verzi ai Tanței. REBREANU, R. I 183. Ochii îi licăriră în cap ca două mărgele de sticlă. VLAHUȚĂ, O. A. 132. – Prez. ind. pers. 3 sg. și: lícăre (DEȘLIU, M. 49, STANCU, D. 376, IOSIF, PATR. 54). – Variante: licurá (ODOBESCU, S. I 144) vb. I, licurí (EMINESCU, O. I 76, ODOBESCU, S. III 48, ALEXANDRESCU, M. 19) vb. IV.

A LICĂRÍ pers. 3 ~éște intranz. 1) (despre surse de lumină) A răspândi o lumină difuză și intermitentă. 2) fig. A apărea abia deslușit; a căpăta contururi vagi. /Orig. nec.

licărì v. 1. a luci; 2. a da puțină lumină. [Dintr’un primitiv lic (v. licurì), de unde și alicì].

licurì v. a licări: izvoare zdrumicate peste pietre licurind EM.

licărésc, licurésc și -uréz v. intr. (din aceĭașĭ răd. cu vgr. lýke, lumină de zorĭ, leukós, alb, cu lat. lux, lucis, lumină, lucére, a luci, cu got. liuhath, lumină, germ. licht ș. a.). Lucesc puțin: lampa, focu de abeamaĭ licărea. Fig. În ochiĭ luĭ licări o rază de speranță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

licărít s. n., pl. licăríturi

licărít s. n., pl. licăríturi

licărí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. licăréște, imperf. 3 sg. licăreá; conj. prez. 3 să licăreáscă

arată toate definițiile

Intrare: licărit
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • licărit
  • licăritul
  • licăritu‑
plural
  • licărituri
  • licăriturile
genitiv-dativ singular
  • licărit
  • licăritului
plural
  • licărituri
  • licăriturilor
vocativ singular
plural
Intrare: licări
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • licări
  • licărire
  • licărit
  • licăritu‑
  • licărind
  • licărindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • licărește
(să)
  • licărească
  • licărea
  • licări
  • licărise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • licăresc
(să)
  • licărească
  • licăreau
  • licări
  • licăriseră
verb (V334)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • licări
  • licărire
  • licărit
  • licăritu‑
  • licărind
  • licărindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • licăre
(să)
  • licăre
  • licărea
  • licări
  • licărise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • licăre
(să)
  • licăre
  • licăreau
  • licări
  • licăriseră
verb (V2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • licura
  • licurare
  • licurat
  • licuratu‑
  • licurând
  • licurându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • licură
(să)
  • licure
  • licura
  • licură
  • licurase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • licură
(să)
  • licure
  • licurau
  • licura
  • licuraseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • licuri
  • licurire
  • licurit
  • licuritu‑
  • licurind
  • licurindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • licurește
(să)
  • licurească
  • licurea
  • licuri
  • licurise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • licuresc
(să)
  • licurească
  • licureau
  • licuri
  • licuriseră
verb (V334)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • licuri
  • licurire
  • licurit
  • licuritu‑
  • licurind
  • licurindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • licure
(să)
  • licure
  • licurea
  • licuri
  • licurise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • licure
(să)
  • licure
  • licureau
  • licuri
  • licuriseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

licărit

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Uneori, ochii-i negricioși își străluceau luminițele de parcă toată dragostea și viața ei își topiseră tăria în licăritul lor. MIHALE, O. 356.
      surse: DLRLC
    • Tăcere. Cîmpia dormita sub licăritul neîntrerupt al stelelor. MIHALE, O. 462.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi licări
    surse: DEX '98 DEX '09

licări licura licuri

  • 1. A răspândi o lumină slabă, de-abia întrezărită sau cu sclipiri ușoare și intermitente.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pâlpâi attach_file 6 exemple
    exemple
    • Stele rari licăreau departe, printre îngrămădiri negre de nouri. SADOVEANU, O. VI 64.
      surse: DLRLC
    • Felinarele slabe licăreau ca niște semne fantastice în șanțurile întortocheate. REBREANU, N. 48.
      surse: DLRLC
    • Cîteva geamuri mai licăresc în beznă. VLAHUȚĂ, O. A. 153.
      surse: DLRLC
    • figurat Nădejdea ta a licărit un moment. PAS, Z. I 230.
      surse: DLRLC
    • figurat Din soarele copilăriei mele În ochiul tău mai licărește-o rază. GOGA, P. 26.
      surse: DLRLC
    • figurat Nimic, nici chiar speranța în ochi nu licărește. MACEDONSKI, O. I 219.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Focul se aprinse și vărsă o dungă lată de lumină în tufișuri; frunzele luncii licăreau. SADOVEANU, O. I 17.
      surse: DLRLC
    • [Pârâul] intra iarăși în pădure și de aci înainte licărea tot printre rădăcini. GALACTION, O. I 293.
      surse: DLRLC
    • Dintre rîndurile plicticoase licăreau neîncetat ochii verzi ai Tanței. REBREANU, R. I 183.
      surse: DLRLC
    • Ochii îi licăriră în cap ca două mărgele de sticlă. VLAHUȚĂ, O. A. 132.
      surse: DLRLC

etimologie: