2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LIBERATÓR, -OÁRE, liberatori, -oare, s. m. și f., adj. (Înv. și pop.) Eliberator. – Din fr. libérateur, lat. liberator, -oris.

LIBERATÓR, -OÁRE, liberatori, -oare, s. m. și f., adj. (Înv. și pop.) Eliberator. – Din fr. libérateur, lat. liberator, -oris.

liberator, ~oare [At: NEGULICI / V: (rar) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: lat liberator, fr libérateur] 1-2 smf, a (Persoană) care eliberează din captivitate. Si: dezrobitor, eliberator, mântuitor, (îvp) slobozitor Vz: salvator. 3 a (Rar) Care se referă la libertate (1). 4 a (Rar) Care propagă ideea de libertate (1). 5 a Care înlătură o constrângere sau un element stânjenitor. 6 a Care dă libertate (1) de acțiune. 7 a Care produce o ușurare de ceva apăsător. 8 a Care are ca efect achitarea unei datorii, obligații etc.

liberatoriu smf, a vz liberator

LIBERATÓR, -OÁRE, liberatori, -oare, s. m. și f. (Învechit) Eliberator. Dup-al nostru dor Apare-n faptul zilei un scump liberator. ALECSANDRI, T. II 196.

*liberatór, -oáre adj. Care liberează: liberatoru uneĭ țărĭ, unuĭ popor.

*liberatóriŭ, -ie adj. Care posedă puterea de a libera de o datorie: puterea liberatorie a banilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

liberatór (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. liberatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. liberatoáre

liberatóriu (jur.) [riu pron. rĭu] adj. m., f. liberatórie; pl. m. și f. liberatórii

liberatór s. m., adj. m., pl. liberatóri; f. sg. și pl. liberatoáre, g.-d. sg. art. liberatoárei

liberatóriu (jur.) adj. m. [-riu pron. -riu], f. liberatórie; pl. m. și f. liberatórii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LIBERATÓR adj., s. v. eliberator.

LIBERATOR adj., s. dezrobitor, eliberator, (înv. și pop.) mîntuitor, slobozitor. (Armată ~.)

Intrare: liberatoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • liberatoare
  • liberatoarea
plural
  • liberatoare
  • liberatoarele
genitiv-dativ singular
  • liberatoare
  • liberatoarei
plural
  • liberatoare
  • liberatoarelor
vocativ singular
  • liberatoare
  • liberatoareo
plural
  • liberatoarelor
Intrare: liberator (adj.) / liberatoriu
liberator1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • liberator
  • liberatorul
  • liberatoru‑
  • liberatoare
  • liberatoarea
plural
  • liberatori
  • liberatorii
  • liberatoare
  • liberatoarele
genitiv-dativ singular
  • liberator
  • liberatorului
  • liberatoare
  • liberatoarei
plural
  • liberatori
  • liberatorilor
  • liberatoare
  • liberatoarelor
vocativ singular
plural
liberatoriu adjectiv
  • pronunție: liberatorĭu
adjectiv (A109)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • liberatoriu
  • liberatoriul
  • liberatoriu‑
  • liberatorie
  • liberatoria
plural
  • liberatorii
  • liberatoriii
  • liberatorii
  • liberatoriile
genitiv-dativ singular
  • liberatoriu
  • liberatoriului
  • liberatorii
  • liberatoriei
plural
  • liberatorii
  • liberatoriilor
  • liberatorii
  • liberatoriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

liberator, -oare liberatoare liberator (2) liberatoriu (2)

etimologie: