6 definiții pentru lexicotecă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEXICOTÉCĂ, lexicoteci, s. f. (Rar) Colecție de dicționare. – Din germ. Lexikotek.

LEXICOTÉCĂ, lexicoteci, s. f. (Rar) Colecție de dicționare. – Din germ. Lexikotek.

lexicote sf [At: DEX2 / Pl: ~eci / E: ger Lexikothek] (Rar) Colecție de dicționare. corectată

LEXICOTÉCĂ s. f. colecție de dicționare. (< germ. Lexikotek)

lexicotécă s. f. Colecție de dicționare ◊ „După tipărirea și difuzarea [...] celor 20 de volume din lexiconul Brockhaus și a celor 25 de volume din lexiconul Mayer, editura Bertelsmann din R.F.G. va tipări în cursul acestui an o lexicotecă, însumând trei grupe de informație [...]” R.lit. 23 III 72 p. 31 (din germ. Lexikotek; GWDS)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lexicotécă s. f., pl. lexicotéci


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

LEXICO- „cuvînt, vocabular”. ◊ gr. lexikon „dicționar, vocabular” > fr. lexico-, germ. lexiko- > rom. lexico-.~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în lexicografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplină lingvistică care stabilește metodele și principiile de elaborare a dicționarelor; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în lexicologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină a lingvisticii care studiază cuvintele unei limbi sub toate aspectele; ~tecă (v. -tecă), s. f., colecție de dicționare.

Intrare: lexicotecă
lexicotecă substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lexicote
  • lexicoteca
plural
  • lexicoteci
  • lexicotecile
genitiv-dativ singular
  • lexicoteci
  • lexicotecii
plural
  • lexicoteci
  • lexicotecilor
vocativ singular
plural

lexicotecă

  • 1. rar Colecție de dicționare.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: