levogir, ~ă a [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~i, ~e / E: fr lévogyre] 1 (D. substanțe optic active) Care rotește planul de polarizare a luminii spre stânga, în sens invers acelor unui ceasornic, în raport cu observatorul către care se propagă lumina. 2 (Rar; d. cochilia unor gasteropode) Care este răsucit spre stânga în raport cu observatorul care privește spre deschiderea cochiliei.

LEVOGIR adj. (Despre substanțe) Care deviază spre stînga planul de polarizare a luminii polarizate atunci cînd lumina se propagă spre observator. [< fr. lévogyre, cf. lat. laevus – stîng, gyrare – a întoarce].

LEVOGIR adj. 1. (despre substanțe optic active) care deviază spre stânga planul de polarizare a luminii. 2. (despre cochilii) răsucit spre stânga. (< fr. lévogyre)

*levogír, -ă adj. (d. lat. laevus, stîng, și gyrare, a învîrti. V. dextrogir, prejur). Fiz. Care face să dirijeze la stînga planu de polarizațiune al luminiĭ: zahar levogir.

levogir adj. m., pl. levogiri; f. levogiră, pl. levogire

levogir adj. m., pl. levogiri; f. levogiră, pl. levogire

levogir adj. m., pl. levogiri; f. sg. levogiră, pl. levogire

LEVO- „stîng, în partea stîngă”. ◊ L. laevus „stîng” > fr. lévo-, engl. id., it. id., germ. lävo- > rom. levo-. □ ~cardie (v. -cardie), s. f., deplasare patologică a inimii spre stînga; sin. sinistrocardie; ~cardiogramă (v. cardio-, v. -gramă), s. f., parte dintr-o cardiogramă aparținînd activității ventriculului stîng; ~gir (v. -gir), adj., 1. (Despre substanțe) Care deviază spre stînga planul de polarizare a luminii. 2. (Despre cochilii) Care este răsucit spre stînga.