LEVITAȚIE s. f. Ridicare corporală în aer sau ridicarea diverselor corpuri prin voință, fără mijloace mecanice, atribuită mai ales unor ființe mitice, sfinți, asceți, iluzioniști. [Var.: levitațiune s. f.] – Din fr. lévitation.

levitație sf [At: ENC. TEHN. I, 106 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr lévitation, it levitazione] 1 Capacitate a unor indivizi de a face să se ridice diverse corpuri fără să le atingă sau de a se ridica în spațiu prin puterea voinței și prin tehnici de concentrare. 2 (Fiz) Fenomen prin care un corp se poate ridica și deplasa în spațiu, în absența oricărui sprijin material. 3 (Pex) Stare a unui corp aflat în levitație (2). 4 (Fig) Înălțare spirituală Si: elevație.

LEVITAȚIE s. f. Capacitate a unor indivizi de a face să se ridice diverse corpuri fără să le atingă sau de a se ridica în spațiu fără sprijin material. [Var.: levitațiune s. f.] – Din fr. lévitation.

LEVITAȚIE s.f. Practică atribuită ocultiștilor, fachirilor etc. de a ridica diverse corpuri sau a se ridica ei înșiși de la pămînt prin puterea voinței. [Gen. -iei, var. levitațiune s.f. / < fr. lévitation].

LEVITAȚIE s. f. 1. capacitate atribuită ocultiștilor, fachirilor etc. de a ridica diverse corpuri sau a se ridica ei înșiși de la pământ prin puterea voinței. 2. ~ magnetică = anulare a gravitației prin acțiunea unui câmp magnetic asupra unui corp străbătut de un curent electric. (< fr. lévitation)

levitațiune sf vz levitație

LEVITAȚIUNE s.f. v. levitație.

!levitație s. f., art. levitația, g.-d. art. levitației; pl. levitații, art. levitațiile (desp. -ți-i-)

*levitație s. f., g.-d. levitații, art. levitației

levitație s. f., g.-d. art. levitației^[1]