2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

leuci vt [At: DM / P: le-u~ / Pzi: ~cesc / E: leucă] (Mun) A bate tare pe cineva, facându-l să se îndoaie ca leuca (1).

LEUCÍ, leucesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate pe cineva. – Din leucă.

Intrare: leucire
leucire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leucire
  • leucirea
plural
  • leuciri
  • leucirile
genitiv-dativ singular
  • leuciri
  • leucirii
plural
  • leuciri
  • leucirilor
vocativ singular
plural
Intrare: leuci
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • leuci
  • leucire
  • leucit
  • leucitu‑
  • leucind
  • leucindu‑
singular plural
  • leucește
  • leuciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • leucesc
(să)
  • leucesc
  • leuceam
  • leucii
  • leucisem
a II-a (tu)
  • leucești
(să)
  • leucești
  • leuceai
  • leuciși
  • leuciseși
a III-a (el, ea)
  • leucește
(să)
  • leucească
  • leucea
  • leuci
  • leucise
plural I (noi)
  • leucim
(să)
  • leucim
  • leuceam
  • leucirăm
  • leuciserăm
  • leucisem
a II-a (voi)
  • leuciți
(să)
  • leuciți
  • leuceați
  • leucirăți
  • leuciserăți
  • leuciseți
a III-a (ei, ele)
  • leucesc
(să)
  • leucească
  • leuceau
  • leuci
  • leuciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

leuci

etimologie:

  • leucă
    surse: DLRM