3 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lepa i vz lipa

LIP2 interj. v. lipa.

LÍPA interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură dată cu palma sau de picioarele cuiva care umblă desculț sau în papuci. [Var.: lip interj.] – Onomatopee.

LÍPA interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură dată cu palma sau de picioarele cuiva care umblă desculț sau în papuci. [Var.: lip interj.] – Onomatopee.

leoa sf [At: CIHAC, II, 169 /V: h~, hlio~, lio~, ~opă, lepă, lioapcă, lio / Pl: ~pe / E: fo] 1 (Dep) Gură ca organ al vorbirii. 2 (Trs) Lovitură dată cu palma.

lipa i [At: CARAGIALE, O. I, 176 / V: lip, (reg) lepa, ~i, ~păi / E: fo] 1 Cuvânt care imită sunetul produs prin lovirea repetată a suprafețelor plane a două corpuri. 2 (Rep) Cuvânt care redă zgomotul slab produs de pașii cuiva care merge încet. 3 (Rep; îf lip) Cuvânt care exprimă zgomotul produs uneori de limba unor animale atunci când beau apă.

LEOÁPĂ, leoape, s. f. (Regional, depreciativ) Gură; gură-spartă. Și-a rupt leoapa și dinții. ȘEZ. V 16. – Pronunțat: leoa-.

LÍPA interj. (Adesea repetat) Onomatopee care redă sunetul produs de o lovitură de palmă sau de picioarele cuiva care umblă desculț sau în papuci. Lipa-lipa cu papucii toată ziua. STANCU, D. 29. Și au mers, lipa-lipa-lip și tîrșa-tîrșa-tîrș, pînă la vecinul lor greier. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 93. Într-un papuc și-o opincă, lipa-lipa, nea Stănică. PANN. P. V. I 155. – Variantă: lip interj.

LEOÁPĂ, leoape, s. f. (Reg.; depr.) Leoarbă. [Pr.: leoa-]

LIOÁPĂ, lioape, s. f. (Reg., depreciativ) Gură; gură-spartă. – Postverbal a lui leopăi.

LÍPA interj. (se folosește, adesea repetat, pentru a imita zgomotul produs de o lovitură cu palma sau de mersul cu picioarele goale ori în papuci). /Onomat.

lioapă f. fam. 1. gură; 2. Tr. palmă dată peste gură. [Slovean LAPE, gură].

leoápa și leópa, leoárba și leórba (eoa, eo o silabă) f. (imit. ca și leorbă). Mold. Fam. Tacă-țĭ leoapa, tacă-țĭ gura (fleoanca).

arată toate definițiile

Intrare: Lepa
nume propriu (I3)
  • Lepa
Intrare: leoapă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leoa
  • leoapa
plural
  • leoape
  • leoapele
genitiv-dativ singular
  • leoape
  • leoapei
plural
  • leoape
  • leoapelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lioa
  • lioapa
plural
  • lioape
  • lioapele
genitiv-dativ singular
  • lioape
  • lioapei
plural
  • lioape
  • lioapelor
vocativ singular
plural
lepă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
leopă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
liopă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: lipa / lipa-lipa
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • lipa
lipa-lipa interjecție
compus
  • lipa-lipa
lip2 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • lip
lepa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lipai
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

leoapă lioapă lepă leopă liopă

etimologie:

lipa / lipa-lipa lipa-lipa lip lepa lipai

  • 1. adesea repetat Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură dată cu palma sau de picioarele cuiva care umblă desculț sau în papuci.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Lipa-lipa cu papucii toată ziua. STANCU, D. 29.
      surse: DLRLC
    • Și au mers, lipa-lipa-lip și tîrșa-tîrșa-tîrș, pînă la vecinul lor greier. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 93.
      surse: DLRLC
    • Într-un papuc și-o opincă, lipa-lipa, nea Stănică. PANN. P. V. I 155.
      surse: DLRLC

etimologie: