2 intrări

32 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lepăit sn vz lipăit1

LĂPĂÍ vb. IV v. lipăi.

LEOPĂÍ vb. IV v. lipăi.

LEPĂÍ vb. IV v. lipăi.

LIPĂÍ, lípăi, vb. IV. Intranz. 1. A face un zgomot caracteristic, mergând desculț sau în papuci ori lovind cu palma; a cepăi. 2. (Despre animale) A bea sau a mânca ceva făcând un zgomot caracteristic cu limba. [Prez. ind. și: lipăiesc.Var.: lăpăí, lepăí, leopăí vb. IV] – Lipa + suf. -ăi. Cf. bg. lapam.

LIPĂÍ, lípăi, vb. IV. Intranz. 1. A face un zgomot caracteristic, mergând desculț sau în papuci ori lovind cu palma; a cepăi. 2. (Despre animale) A bea sau a mânca ceva făcând un zgomot caracteristic cu limba. [Prez. ind. și: lipăiesc.Var.: lăpăí, lepăí, leopăí vb. IV] – Lipa + suf. -ăi. Cf. bg. lapam.

lipăi2[1] i vz lipa corectată

  1. În original greșit accentuat: lipăi LauraGellner

lipăi1 [At: VLAHUȚĂ, N. 123 / V: lep~, (reg) lăp~, leop~, lipăni / Pzi: ~esc, lipăi[1] / E: lipa + -ăi] 1-2 vti A produce un zgomot specific, mergând fără încălțăminte sau în papuci. 3-4 vti (Pex) A scoate un sunet caracteristic prin lovirea repetată a unui corp solid de alt corp solid. 5-6 vti (Pop) A pălmui (1). 7-8 vi (D. lichide, substanțe vâscoase etc.) (A lovi sau) a fi lovit (de) un corp tare, producând un zgomot caracteristic Si: a pleoscăi. 9-10 vti (D. corpuri solide) A lovi un lichid sau o substanță vâscoasă, producând un anumit zgomot Si: a plescăi, (reg) a plescăni. 11 vi (Reg) A clipi. 12 vt(a) A bea sau a mânca ceva, făcând un zgomot caracteristic cu limba. 13 vi (Rar) A plescăi din buze. 14 vt (Reg; îf lepăi) A cicăli pe cineva. 15 vr (Olt; îf lipăni) A fi lihnit de foame Si: a flămânzi, a hămesi. modificată

  1. În original, greșit tipărit: Pl: ~esc, lipăi LauraGellner

LĂPĂÍ1, lắpăi, vb. IV. Intranz. (Despre unele animale) A bea sau a mînca un aliment lichid, luînd cu limba și făcînd un zgomot caracteristic. Dar cucoana apropie paharul aplecat de botul favoritului, care-ncepe să lăpăie, și lăpăie, și lăpăie. CARAGIALE, O. II 268.

LIPĂÍ, lipăiesc și lípăi, vb. IV. Intranz. A face un zgomot caracteristic, mergînd desculț sau în papuci; a cepăi. Piatra lunecă sub pas, maica-n urmă a rămas... Lipăiește bătrînește și în sine-i se gîndește. DEȘLIU, N. 19. Prin întuneric, picioarele goale ale lui Gudică lipăiau iute în pulbere. DUMITRIU, N. 242. M-am dus, bădie!... spuse lipăind cu picioarele goale pe scări. C. PETRESCU, A. 24. ◊ Tranz. Vin... la fîntînă, lipăind cu tălpi goale pămîntul înghețat al ulițelor. STANCU, D. 23. A trecut într-o dimineață strada, lipăindu-și papucii pe tălpile goale. PAS, Z. I 84. – Variante: lăpăí (SADOVEANU, O. VI 246), lepăí (SADOVEANU, O. III 199), leopăí (REBREANU, R. I 283) vb. IV.

LĂPĂÍ1 vb. IV. v. lipăí.

LĂPĂÍ2, pers. 3 lăpăie, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A bea sau a mînca un aliment lichid făcînd un zgomot caracteristic cu limba. – Bg. lapam „mănînc, sorb cu lăcomie”.

LIPĂÍ, lipăiesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A face un zgomot caracteristic, mergînd desculț sau în papuci. 2. Intranz. (Despre cîini) A bea apa cu zgomot. [Prez. ind. și: lípăi.Var.: lăpăí, lepăí, leopăí vb. IV] – Din lipa.

A LIPĂÍ lípăi intranz. 1) A produce un zgomot caracteristic, mergând desculț sau lovind cu palma. 2) (mai ales despre animale) A produce un zgomot caracteristic cu limba, înghițind hrana sau un lichid. /Onomat.

lăpăì v. a linge (vorbind de câini). [Onomatopee: lap! lap!].

lipăì v. a face un sgomot târând încălțămintea. [Onomatopee din lipa-lipa! ce imită sgomotul papucilor la umblat].

leópăĭ saŭ leórbăĭ și -ĭésc, a (eo dift.) v. intr. (d. leop și leorbă. V. lipăĭ). Mold. Fam. Flecăresc, lehăĭesc, vorbesc prea mult.

lípa-lípa și lípaĭ-lípaĭ, interj. care arată huĭetu papucilor cînd se izbesc de călcîĭ în mers orĭ al siteĭ cînd cernĭ. – Pin Munt. și lipăĭ-lipăĭ (acc. pe ăĭ). – V. cleap-cleap, tipa-tipa.

lípăĭ și -ĭésc, a v. intr. (imit. ca și leopăĭ). Merg izbind papuciĭ de călcîĭ orĭ pleoscăind talpa goală pe pămînt: venea lipăind cu picĭoarele goale (J. Bt. Dat. uĭt. 98). – Și le-: venea lepăind cu picĭoarele desculțe (Sadov. VR. 1911, 3, 325).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

lipăi (a ~) vb., ind. prez. 3 lipăie, imperf. 3 sg. lipăia; conj. prez. 3 să lipăie

lipăí vb., ind. și conj. prez. 1 sg. lípăi / lipăiésc, imperf. 3 sg. lipăiá

lipăi (ind. prez. 1 sg. lipăi, 3 sg. și pl. lipăie)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LIPĂÍ vb. (reg.) a cepăi, a licăi, a limpi, a tipăi. (~ când merge.)

LIPĂI vb. (reg.) a cepăi, a licăi, a limpi, a tipăi. (~ cînd merge.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

lăpăí, lăpăiesc, vb. intranz. – A bea, a mânca zgomotos. – Formă onomatopeică (Șăineanu); din bg. lapam „mănânc, sorb cu lăcomie” (DLRM); var. a lui lipăi (< lipa + suf. -ăi), cf. bg. lapam (DEX, MDA).

Intrare: lepăit
lepăit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lepăit
  • lepăitul
  • lepăitu‑
  • lepăi
  • lepăita
plural
  • lepăiți
  • lepăiții
  • lepăite
  • lepăitele
genitiv-dativ singular
  • lepăit
  • lepăitului
  • lepăite
  • lepăitei
plural
  • lepăiți
  • lepăiților
  • lepăite
  • lepăitelor
vocativ singular
plural
Intrare: lipăi
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lipăi
  • lipăire
  • lipăit
  • lipăitu‑
  • lipăind
  • lipăindu‑
singular plural
  • lipăie
  • lipăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lipăi
(să)
  • lipăi
  • lipăiam
  • lipăii
  • lipăisem
a II-a (tu)
  • lipăi
(să)
  • lipăi
  • lipăiai
  • lipăiși
  • lipăiseși
a III-a (el, ea)
  • lipăie
(să)
  • lipăie
  • lipăia
  • lipăi
  • lipăise
plural I (noi)
  • lipăim
(să)
  • lipăim
  • lipăiam
  • lipăirăm
  • lipăiserăm
  • lipăisem
a II-a (voi)
  • lipăiți
(să)
  • lipăiți
  • lipăiați
  • lipăirăți
  • lipăiserăți
  • lipăiseți
a III-a (ei, ele)
  • lipăie
(să)
  • lipăie
  • lipăiau
  • lipăi
  • lipăiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lăpăi
  • lăpăire
  • lăpăit
  • lăpăitu‑
  • lăpăind
  • lăpăindu‑
singular plural
  • lăpăiește
  • lăpăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lăpăiesc
(să)
  • lăpăiesc
  • lăpăiam
  • lăpăii
  • lăpăisem
a II-a (tu)
  • lăpăiești
(să)
  • lăpăiești
  • lăpăiai
  • lăpăiși
  • lăpăiseși
a III-a (el, ea)
  • lăpăiește
(să)
  • lăpăiască
  • lăpăia
  • lăpăi
  • lăpăise
plural I (noi)
  • lăpăim
(să)
  • lăpăim
  • lăpăiam
  • lăpăirăm
  • lăpăiserăm
  • lăpăisem
a II-a (voi)
  • lăpăiți
(să)
  • lăpăiți
  • lăpăiați
  • lăpăirăți
  • lăpăiserăți
  • lăpăiseți
a III-a (ei, ele)
  • lăpăiesc
(să)
  • lăpăiască
  • lăpăiau
  • lăpăi
  • lăpăiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • leopăi
  • leopăire
  • leopăit
  • leopăitu‑
  • leopăind
  • leopăindu‑
singular plural
  • leopăiește
  • leopăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • leopăiesc
(să)
  • leopăiesc
  • leopăiam
  • leopăii
  • leopăisem
a II-a (tu)
  • leopăiești
(să)
  • leopăiești
  • leopăiai
  • leopăiși
  • leopăiseși
a III-a (el, ea)
  • leopăiește
(să)
  • leopăiască
  • leopăia
  • leopăi
  • leopăise
plural I (noi)
  • leopăim
(să)
  • leopăim
  • leopăiam
  • leopăirăm
  • leopăiserăm
  • leopăisem
a II-a (voi)
  • leopăiți
(să)
  • leopăiți
  • leopăiați
  • leopăirăți
  • leopăiserăți
  • leopăiseți
a III-a (ei, ele)
  • leopăiesc
(să)
  • leopăiască
  • leopăiau
  • leopăi
  • leopăiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lepăi
  • lepăire
  • lepăit
  • lepăitu‑
  • lepăind
  • lepăindu‑
singular plural
  • lepăiește
  • lepăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lepăiesc
(să)
  • lepăiesc
  • lepăiam
  • lepăii
  • lepăisem
a II-a (tu)
  • lepăiești
(să)
  • lepăiești
  • lepăiai
  • lepăiși
  • lepăiseși
a III-a (el, ea)
  • lepăiește
(să)
  • lepăiască
  • lepăia
  • lepăi
  • lepăise
plural I (noi)
  • lepăim
(să)
  • lepăim
  • lepăiam
  • lepăirăm
  • lepăiserăm
  • lepăisem
a II-a (voi)
  • lepăiți
(să)
  • lepăiți
  • lepăiați
  • lepăirăți
  • lepăiserăți
  • lepăiseți
a III-a (ei, ele)
  • lepăiesc
(să)
  • lepăiască
  • lepăiau
  • lepăi
  • lepăiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lepăi
  • lepăire
  • lepăit
  • lepăitu‑
  • lepăind
  • lepăindu‑
singular plural
  • lepăie
  • lepăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lepăi
(să)
  • lepăi
  • lepăiam
  • lepăii
  • lepăisem
a II-a (tu)
  • lepăi
(să)
  • lepăi
  • lepăiai
  • lepăiși
  • lepăiseși
a III-a (el, ea)
  • lepăie
(să)
  • lepăie
  • lepăia
  • lepăi
  • lepăise
plural I (noi)
  • lepăim
(să)
  • lepăim
  • lepăiam
  • lepăirăm
  • lepăiserăm
  • lepăisem
a II-a (voi)
  • lepăiți
(să)
  • lepăiți
  • lepăiați
  • lepăirăți
  • lepăiserăți
  • lepăiseți
a III-a (ei, ele)
  • lepăie
(să)
  • lepăie
  • lepăiau
  • lepăi
  • lepăiseră
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lăpăi
  • lăpăire
  • lăpăit
  • lăpăitu‑
  • lăpăind
  • lăpăindu‑
singular plural
  • lăpăie
  • lăpăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lăpăi
(să)
  • lăpăi
  • lăpăiam
  • lăpăii
  • lăpăisem
a II-a (tu)
  • lăpăi
(să)
  • lăpăi
  • lăpăiai
  • lăpăiși
  • lăpăiseși
a III-a (el, ea)
  • lăpăie
(să)
  • lăpăie
  • lăpăia
  • lăpăi
  • lăpăise
plural I (noi)
  • lăpăim
(să)
  • lăpăim
  • lăpăiam
  • lăpăirăm
  • lăpăiserăm
  • lăpăisem
a II-a (voi)
  • lăpăiți
(să)
  • lăpăiți
  • lăpăiați
  • lăpăirăți
  • lăpăiserăți
  • lăpăiseți
a III-a (ei, ele)
  • lăpăie
(să)
  • lăpăie
  • lăpăiau
  • lăpăi
  • lăpăiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lipăi
  • lipăire
  • lipăit
  • lipăitu‑
  • lipăind
  • lipăindu‑
singular plural
  • lipăiește
  • lipăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lipăiesc
(să)
  • lipăiesc
  • lipăiam
  • lipăii
  • lipăisem
a II-a (tu)
  • lipăiești
(să)
  • lipăiești
  • lipăiai
  • lipăiși
  • lipăiseși
a III-a (el, ea)
  • lipăiește
(să)
  • lipăiască
  • lipăia
  • lipăi
  • lipăise
plural I (noi)
  • lipăim
(să)
  • lipăim
  • lipăiam
  • lipăirăm
  • lipăiserăm
  • lipăisem
a II-a (voi)
  • lipăiți
(să)
  • lipăiți
  • lipăiați
  • lipăirăți
  • lipăiserăți
  • lipăiseți
a III-a (ei, ele)
  • lipăiesc
(să)
  • lipăiască
  • lipăiau
  • lipăi
  • lipăiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • leopăi
  • leopăire
  • leopăit
  • leopăitu‑
  • leopăind
  • leopăindu‑
singular plural
  • leopăie
  • leopăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • leopăi
(să)
  • leopăi
  • leopăiam
  • leopăii
  • leopăisem
a II-a (tu)
  • leopăi
(să)
  • leopăi
  • leopăiai
  • leopăiși
  • leopăiseși
a III-a (el, ea)
  • leopăie
(să)
  • leopăie
  • leopăia
  • leopăi
  • leopăise
plural I (noi)
  • leopăim
(să)
  • leopăim
  • leopăiam
  • leopăirăm
  • leopăiserăm
  • leopăisem
a II-a (voi)
  • leopăiți
(să)
  • leopăiți
  • leopăiați
  • leopăirăți
  • leopăiserăți
  • leopăiseți
a III-a (ei, ele)
  • leopăie
(să)
  • leopăie
  • leopăiau
  • leopăi
  • leopăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lipăi, lipăiverb

  • 1. A face un zgomot caracteristic, mergând desculț sau în papuci ori lovind cu palma. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cepăi
    • format_quote Piatra lunecă sub pas, maica-n urmă a rămas... Lipăiește bătrînește și în sine-i se gîndește. DEȘLIU, N. 19. DLRLC
    • format_quote Prin întuneric, picioarele goale ale lui Gudică lipăiau iute în pulbere. DUMITRIU, N. 242. DLRLC
    • format_quote M-am dus, bădie!... spuse lipăind cu picioarele goale pe scări. C. PETRESCU, A. 24. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Vin... la fîntînă, lipăind cu tălpi goale pămîntul înghețat al ulițelor. STANCU, D. 23. DLRLC
    • format_quote tranzitiv A trecut într-o dimineață strada, lipăindu-și papucii pe tălpile goale. PAS, Z. I 84. DLRLC
  • 2. (Despre animale) A bea sau a mânca ceva făcând un zgomot caracteristic cu limba. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dar cucoana apropie paharul aplecat de botul favoritului, care-ncepe să lăpăie, și lăpăie, și lăpăie. CARAGIALE, O. II 268. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.