2 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LENEVÍRE s. f. Acțiunea de a (se) lenevi și rezultatul ei. – V. lenevi.

lenevire sf [At: ST. LEX. 169/2 / Pl: ~ri / E: lenevi] 1 Complacere în inactivitate Si: lenevit1 (1), trândăvire. 2 Neglijare, din cauza lenii, a unei activități sau îndatoriri Si: lenevit1 (2). 3 (Ccr) Stare de inactivitate și dezinteres față de cineva, de ceva sau de sine Si: apatie, lenevit1 (3). 4 Atitudine care denotă lipsă de interes, de grijă, de atenție față de cineva, de ceva sau de sine Si: lenevit1 (4). 5-6 (Îljv) În (întru) ~ (Care este) în părăsire. 7-8 (Îal) (Care este) în neîngrijire. 9-10 (D. păr; îal) (Care este) în dezordine. 11 (Îlav) Cu ~ Încet. 12 (Fiz; îvr) Stare a unui corp ale cărui puncte nu își modifică poziția în raport de referință Si: repaus.

LENEVÍRE, leneviri, s. f. Acțiunea de a (se) lenevi rezultatul ei. – V. lenevi.

LENEVÍRE s. f. Acțiunea de a (se) lenevi și rezultatul ei: lene. Hotărî să-l spînzure, pentru a nu mai da pildă de lenevire și altora. CREANGĂ, P. 329. Starea lenevirii este mormîntul disciplinei. BĂLCESCU, O. I 19.

LENEVÍ, lenevesc, vb. IV. Intranz. și refl. A se afla, a rămâne sau a-i plăcea să rămână în inactivitate, a se lăsa cuprins de lene; a trândăvi. – Din leniv sau leaniv (înv. „leneș” < sl.).

LENEVÍ, lenevesc, vb. IV. Intranz. și refl. A se afla, a rămâne sau a-i plăcea să rămână în inactivitate, a se lăsa cuprins de lene; a trândăvi. – Din leniv sau leaniv (înv. „leneș” < sl.).

lenevi [At: PRAV. 8 / Pzi: ~vesc / E: leniv sau leaniv (înv „leneș”)] 1-2 vir A se lăsa cuprins de lene (1). 3-4 vir A-i plăcea să rămână în inactivitate Si: a trândăvi, (reg) a se lenevoși (1-2). 5-6 vir A neglija, din cauza lenii, îndeplinirea unei îndatoriri Si: a se codi (4), a neglija, a pregeta (îrg) a se leni (1-2). 7 vr A deveni mai leneș (2). 8 vt (Înv) A amâna.

LENEVÍ, lenevesc, vb. IV. Intranz. A-i fi cuiva lene să facă ceva; a se afla, a rămîne în inactivitate, a se codi, a pregeta (din cauza lenei) să acționeze, să muncească; a trîndăvi. Lenevi în pat cu o cafea. DUMITRIU, N. 104. Ți-oi spune că cel ce lenevește e frate cu cel ce strică. SADOVEANU, P. M. 17. Cine a fost cumpănit a agonisit și are ce îi trebuie, cine a lenevit și a fost bețiv n-are. REBREANU, R. I 262. ◊ Refl. Porunci să-i adune cîțiva din ținutul său, Însă de cei mai de frunte, ce să lenevea mai rău. PANN, P. V. I 109. ◊ Fig. Pe albia-i neregulată, Prahova, verzuie... aici parcă se lenevește, se-ntinde molatic... aci spumegînd se repede cu furie. VLAHUȚĂ, O. A. III 33. Mintea... lenevindu-se moare. CONACHI, P. 278.

A LENEVÍ ~ésc intranz. A petrece vremea în lenevie; a lenoși[1]; a trândăvi. /Din leniv

  1. Formă implauzibilă. Mai probabil a lenevoși, consemnat în MDA2. — cata

A SE LENEVÍ mă ~ésc intranz. A se lăsa cuprins de lenevie; a deveni leneș. /Din leniv

lenevì v. a deveni leneș. [Pol. LENIWY].

lenevésc v. tr. (vsl. lĕnovati). Fac leneș: vinu te lenevește, ĭar ceaiu și cafeaŭa te înviorează. V. intr. Trăĭesc în lenevie. V. refl. Devin leneș, simt lene: se lenevea să lucreze. V. huzuresc, trîndăvesc, tîndălesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!lenevire s. f., g.-d. art. lenevirii; pl. leneviri

lenevire s. f., g.-d. art. lenevirii

lenevíre s. f., g.-d. art. lenevírii

lenevi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lenevesc, imperf. 3 sg. lenevea; conj. prez. 3 să lenevească

leneví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lenevésc, imperf. 3 sg. leneveá; conj. prez. 3 sg. și pl. leneveáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LENEVÍRE s. v. indolență, lene, lenevie, puturoșenie, trândăveală, trândăvie.

lenevire s. v. INDOLENȚĂ. LENE. LENEVIE. PUTUROȘENIE. TRÎNDĂVEALĂ. TRÎNDĂVIE.

LENEVÍ vb. 1. a trândăvi, (rar și fam.) a tândăli, (rar) a tolăni, a trântori, (reg.) a migăli, a milcoși, a putori, a zăcări, (prin Ban.) a modoși, (fig.) a cloci. (Toată ziua ~.) 2. a se puturoși, (înv.) a se leni. (Te-ai ~ de tot!)

LENEVI vb. 1. a trîndăvi, (rar și fam.) a tîndăli, (rar) a tolăni, a trîntori, (reg.) a migăli, a milcoși, a putori, a zăcări, (prin Ban.) a modoși, (fig.) a cloci. (Toată ziua ~.) 2. a se puturoși, (înv.) a se leni. (Te-ai ~ de tot!)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

A LENEVI a o arde, a arde gazul de pomană, a o bate în cap, a o cloci pe vatră, a se coi, a da afară muștele din Cișmigiu / din Herăstrău, a da sfoară la zmeu, a dospi cozonacul, a face laba, a freca bastonul / berbunca / mangalu’ / menta / țiparu’, a freca buha (ca să faci copii cu pene), a o freca la rece, a fute buha / vântul, a se lua de cur și a sări în sus, a se menaja, a se mocăi, a se moșmondi, a paște bobocii / muștele / vântul, a plimba mielu, a sta ca boier Bibescu, a sta ca o balegă / ca o plăcintă, a sta cu brațele încrucișate, a sta cu burta la soare, a sta cu cracii-n sus, a sta cu deștu-n cur / în fund / în gură, a sta cu mâinile în buzunare / în sân, a sta la palavre / la povești / la taclale, a ședea cloșcă, a tăia dracului bureți, a tăia frunză la câini, a târnosi mangalul.

Intrare: lenevire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lenevire
  • lenevirea
plural
  • leneviri
  • lenevirile
genitiv-dativ singular
  • leneviri
  • lenevirii
plural
  • leneviri
  • lenevirilor
vocativ singular
plural
Intrare: lenevi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lenevi
  • lenevire
  • lenevit
  • lenevitu‑
  • lenevind
  • lenevindu‑
singular plural
  • lenevește
  • leneviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lenevesc
(să)
  • lenevesc
  • leneveam
  • lenevii
  • lenevisem
a II-a (tu)
  • lenevești
(să)
  • lenevești
  • leneveai
  • leneviși
  • leneviseși
a III-a (el, ea)
  • lenevește
(să)
  • lenevească
  • lenevea
  • lenevi
  • lenevise
plural I (noi)
  • lenevim
(să)
  • lenevim
  • leneveam
  • lenevirăm
  • leneviserăm
  • lenevisem
a II-a (voi)
  • leneviți
(să)
  • leneviți
  • leneveați
  • lenevirăți
  • leneviserăți
  • leneviseți
a III-a (ei, ele)
  • lenevesc
(să)
  • lenevească
  • leneveau
  • lenevi
  • leneviseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lenevire, lenevirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi lenevi DEX '98 DEX '09

lenevi, lenevescverb

  • 1. A se afla, a rămâne sau a-i plăcea să rămână în inactivitate, a se lăsa cuprins de lene. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: trândăvi antonime: hărnici
    • format_quote Lenevi în pat cu o cafea. DUMITRIU, N. 104. DLRLC
    • format_quote Ți-oi spune că cel ce lenevește e frate cu cel ce strică. SADOVEANU, P. M. 17. DLRLC
    • format_quote Cine a fost cumpănit a agonisit și are ce îi trebuie, cine a lenevit și a fost bețiv n-are. REBREANU, R. I 262. DLRLC
    • format_quote Porunci să-i adune cîțiva din ținutul său, Însă de cei mai de frunte, ce să lenevea mai rău. PANN, P. V. I 109. DLRLC
    • format_quote figurat Pe albia-i neregulată, Prahova, verzuie... aici parcă se lenevește, se-ntinde molatic... aci spumegînd se repede cu furie. VLAHUȚĂ, O. A. III 33. DLRLC
    • format_quote figurat Mintea... lenevindu-se moare. CONACHI, P. 278. DLRLC
etimologie:
  • leniv sau leaniv (învechit „leneș” din limba slavă (veche)). DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.