2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LENEVÍRE s. f. Acțiunea de a (se) lenevi și rezultatul ei. – V. lenevi.

lenevire sf [At: ST. LEX. 169/2 / Pl: ~ri / E: lenevi] 1 Complacere în inactivitate Si: lenevit1 (1), trândăvire. 2 Neglijare, din cauza lenii, a unei activități sau îndatoriri Si: lenevit1 (2). 3 (Ccr) Stare de inactivitate și dezinteres față de cineva, de ceva sau de sine Si: apatie, lenevit1 (3). 4 Atitudine care denotă lipsă de interes, de grijă, de atenție față de cineva, de ceva sau de sine Si: lenevit1 (4). 5-6 (Îljv) În (întru) ~ (Care este) în părăsire. 7-8 (Îal) (Care este) în neîngrijire. 9-10 (D. păr; îal) (Care este) în dezordine. 11 (Îlav) Cu ~ Încet. 12 (Fiz; îvr) Stare a unui corp ale cărui puncte nu își modifică poziția în raport de referință Si: repaus.

LENEVÍRE, leneviri, s. f. Acțiunea de a (se) lenevi rezultatul ei. – V. lenevi.

LENEVÍRE s. f. Acțiunea de a (se) lenevi și rezultatul ei: lene. Hotărî să-l spînzure, pentru a nu mai da pildă de lenevire și altora. CREANGĂ, P. 329. Starea lenevirii este mormîntul disciplinei. BĂLCESCU, O. I 19.

LENEVÍ, lenevesc, vb. IV. Intranz. și refl. A se afla, a rămâne sau a-i plăcea să rămână în inactivitate, a se lăsa cuprins de lene; a trândăvi. – Din leniv sau leaniv (înv. „leneș” < sl.).

LENEVÍ, lenevesc, vb. IV. Intranz. și refl. A se afla, a rămâne sau a-i plăcea să rămână în inactivitate, a se lăsa cuprins de lene; a trândăvi. – Din leniv sau leaniv (înv. „leneș” < sl.).

lenevi [At: PRAV. 8 / Pzi: ~vesc / E: leniv sau leaniv (înv „leneș”)] 1-2 vir A se lăsa cuprins de lene (1). 3-4 vir A-i plăcea să rămână în inactivitate Si: a trândăvi, (reg) a se lenevoși (1-2). 5-6 vir A neglija, din cauza lenii, îndeplinirea unei îndatoriri Si: a se codi (4), a neglija, a pregeta (îrg) a se leni (1-2). 7 vr A deveni mai leneș (2). 8 vt (Înv) A amâna.

LENEVÍ, lenevesc, vb. IV. Intranz. A-i fi cuiva lene să facă ceva; a se afla, a rămîne în inactivitate, a se codi, a pregeta (din cauza lenei) să acționeze, să muncească; a trîndăvi. Lenevi în pat cu o cafea. DUMITRIU, N. 104. Ți-oi spune că cel ce lenevește e frate cu cel ce strică. SADOVEANU, P. M. 17. Cine a fost cumpănit a agonisit și are ce îi trebuie, cine a lenevit și a fost bețiv n-are. REBREANU, R. I 262. ◊ Refl. Porunci să-i adune cîțiva din ținutul său, Însă de cei mai de frunte, ce să lenevea mai rău. PANN, P. V. I 109. ◊ Fig. Pe albia-i neregulată, Prahova, verzuie... aici parcă se lenevește, se-ntinde molatic... aci spumegînd se repede cu furie. VLAHUȚĂ, O. A. III 33. Mintea... lenevindu-se moare. CONACHI, P. 278.

A LENEVÍ ~ésc intranz. A petrece vremea în lenevie; a lenoși[1]; a trândăvi. /Din leniv

  1. Formă implauzibilă. Mai probabil a lenevoși, consemnat în MDA2. — cata

A SE LENEVÍ mă ~ésc intranz. A se lăsa cuprins de lenevie; a deveni leneș. /Din leniv

lenevì v. a deveni leneș. [Pol. LENIWY].

lenevésc v. tr. (vsl. lĕnovati). Fac leneș: vinu te lenevește, ĭar ceaiu și cafeaŭa te înviorează. V. intr. Trăĭesc în lenevie. V. refl. Devin leneș, simt lene: se lenevea să lucreze. V. huzuresc, trîndăvesc, tîndălesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lenevíre s. f., g.-d. art. lenevírii

lenevíre s. f., g.-d. art. lenevírii

leneví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lenevésc, imperf. 3 sg. leneveá; conj. prez. 3 să leneveáscă

leneví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lenevésc, imperf. 3 sg. leneveá; conj. prez. 3 sg. și pl. leneveáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LENEVÍRE s. v. indolență, lene, lenevie, puturoșenie, trândăveală, trândăvie.

lenevire s. v. INDOLENȚĂ. LENE. LENEVIE. PUTUROȘENIE. TRÎNDĂVEALĂ. TRÎNDĂVIE.

LENEVÍ vb. 1. a trândăvi, (rar și fam.) a tândăli, (rar) a tolăni, a trântori, (reg.) a migăli, a milcoși, a putori, a zăcări, (prin Ban.) a modoși, (fig.) a cloci. (Toată ziua ~.) 2. a se puturoși, (înv.) a se leni. (Te-ai ~ de tot!)

LENEVI vb. 1. a trîndăvi, (rar și fam.) a tîndăli, (rar) a tolăni, a trîntori, (reg.) a migăli, a milcoși, a putori, a zăcări, (prin Ban.) a modoși, (fig.) a cloci. (Toată ziua ~.) 2. a se puturoși, (înv.) a se leni. (Te-ai ~ de tot!)

A se lenevi ≠ a se hărnici

arată toate definițiile

Intrare: lenevire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lenevire
  • lenevirea
plural
  • leneviri
  • lenevirile
genitiv-dativ singular
  • leneviri
  • lenevirii
plural
  • leneviri
  • lenevirilor
vocativ singular
plural
Intrare: lenevi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lenevi
  • lenevire
  • lenevit
  • lenevitu‑
  • lenevind
  • lenevindu‑
singular plural
  • lenevește
  • leneviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lenevesc
(să)
  • lenevesc
  • leneveam
  • lenevii
  • lenevisem
a II-a (tu)
  • lenevești
(să)
  • lenevești
  • leneveai
  • leneviși
  • leneviseși
a III-a (el, ea)
  • lenevește
(să)
  • lenevească
  • lenevea
  • lenevi
  • lenevise
plural I (noi)
  • lenevim
(să)
  • lenevim
  • leneveam
  • lenevirăm
  • leneviserăm
  • lenevisem
a II-a (voi)
  • leneviți
(să)
  • leneviți
  • leneveați
  • lenevirăți
  • leneviserăți
  • leneviseți
a III-a (ei, ele)
  • lenevesc
(să)
  • lenevească
  • leneveau
  • lenevi
  • leneviseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lenevire

etimologie:

  • vezi lenevi
    surse: DEX '98 DEX '09

lenevi

  • 1. A se afla, a rămâne sau a-i plăcea să rămână în inactivitate, a se lăsa cuprins de lene.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: trândăvi antonime: hărnici 6 exemple
    exemple
    • Lenevi în pat cu o cafea. DUMITRIU, N. 104.
      surse: DLRLC
    • Ți-oi spune că cel ce lenevește e frate cu cel ce strică. SADOVEANU, P. M. 17.
      surse: DLRLC
    • Cine a fost cumpănit a agonisit și are ce îi trebuie, cine a lenevit și a fost bețiv n-are. REBREANU, R. I 262.
      surse: DLRLC
    • Porunci să-i adune cîțiva din ținutul său, Însă de cei mai de frunte, ce să lenevea mai rău. PANN, P. V. I 109.
      surse: DLRLC
    • figurat Pe albia-i neregulată, Prahova, verzuie... aici parcă se lenevește, se-ntinde molatic... aci spumegînd se repede cu furie. VLAHUȚĂ, O. A. III 33.
      surse: DLRLC
    • figurat Mintea... lenevindu-se moare. CONACHI, P. 278.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • leniv sau leaniv (învechit „leneș” din limba slavă (veche)).
    surse: DEX '09