2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEHĂMETÍ, lehămetesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se sătura, a se plictisi, a se dezgusta, a se scârbi total (de ceva sau de cineva); a se lehămetisi, a se lehămetui. [Var.: lehămețí vb. IV] – Din lehamete.

LEHĂMETÍ, lehămetesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se sătura, a se plictisi, a se dezgusta, a se scârbi total (de ceva sau de cineva); a se lehămetisi, a se lehămetui. [Var.: lehămețí vb. IV] – Din lehamete.

LEHĂMEȚÍ vb. IV v. lehămeti.

lehămeti vr [At: CREANGĂ, P. 322 / V: (rar) ~eți, ~hem~, lihămiți / Pzi: ~esc / E: lehamite] (Reg) 1 A se plictisi. 2 A se scârbi total de ceva sau de cineva Si: a se dezgusta, a se lehămetisi, a se lehămetui.

LEHĂMETÍ, lehămetesc, vb. IV. Refl. (Mold.; și în forma lehămeți) A se sătura (de ceva sau de cineva) pînă în gît; a-i fi silă, a se scîrbi, a se dezgusta, a se plictisi. S-a lehămețit în cele din urmă Grigore Vîrnav. GALAN, Z. R. 183. A fost nevoit să-și ieie tălpășița spre Humulești, lehămetindu-se de popie. CREANGĂ, A. 102. De la o vreme și babele și prietenii, lehămetindu-se, l-au dat în burduful dracului. id. P. 142. ◊ (Rar) Mi te-ai lehămetit de la inimă = mi-ai ieșit din inimă, nu te mai iubesc, nu mai vreau să știu de tine. Hai de mănîncă; dar să știi că mi te-ai lehămetit de la inimă. CREANGĂ, A. 69. – Variantă: lehămeți vb. IV.

A SE LEHĂMETÍ mă ~ésc intranz. pop. A avea repulsie, dezgust (față de ceva sau de cineva); a pierde completamente dorința (de ceva); a se dezgusta. /Din lehamete

lehă- și lehemetésc, -tuĭésc și -tisésc (mă) v. refl. (d. lehamite). Mold. nord. Mă plictisesc, mă scîrbesc grozav. Mă lehămetesc cuĭva, îĭ ajung absolut nesuferit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!lehămetí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se lehămetéște, imperf. 3 sg. se lehămeteá; conj. prez. 3 să se lehămeteáscă

lehămetí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lehămetésc, imperf. 3 sg. lehămeteá; conj. prez. 3 sg. și pl. lehămeteáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LEHĂMETÍ vb. v. dezgusta, îngrețoșa, plictisi, sătura, scârbi, urî.

lehămeti vb. v. DEZGUSTA. ÎNGREȚOȘA. PLICTISI. SĂTURA. SCÎRBI. URÎ.

Intrare: lehemeti
lehemeti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: lehămeti
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lehămeti
  • lehămetire
  • lehămetit
  • lehămetitu‑
  • lehămetind
  • lehămetindu‑
singular plural
  • lehămetește
  • lehămetiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lehămetesc
(să)
  • lehămetesc
  • lehămeteam
  • lehămetii
  • lehămetisem
a II-a (tu)
  • lehămetești
(să)
  • lehămetești
  • lehămeteai
  • lehămetiși
  • lehămetiseși
a III-a (el, ea)
  • lehămetește
(să)
  • lehămetească
  • lehămetea
  • lehămeti
  • lehămetise
plural I (noi)
  • lehămetim
(să)
  • lehămetim
  • lehămeteam
  • lehămetirăm
  • lehămetiserăm
  • lehămetisem
a II-a (voi)
  • lehămetiți
(să)
  • lehămetiți
  • lehămeteați
  • lehămetirăți
  • lehămetiserăți
  • lehămetiseți
a III-a (ei, ele)
  • lehămetesc
(să)
  • lehămetească
  • lehămeteau
  • lehămeti
  • lehămetiseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lehămeți
  • lehămețire
  • lehămețit
  • lehămețitu‑
  • lehămețind
  • lehămețindu‑
singular plural
  • lehămețește
  • lehămețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lehămețesc
(să)
  • lehămețesc
  • lehămețeam
  • lehămeții
  • lehămețisem
a II-a (tu)
  • lehămețești
(să)
  • lehămețești
  • lehămețeai
  • lehămețiși
  • lehămețiseși
a III-a (el, ea)
  • lehămețește
(să)
  • lehămețească
  • lehămețea
  • lehămeți
  • lehămețise
plural I (noi)
  • lehămețim
(să)
  • lehămețim
  • lehămețeam
  • lehămețirăm
  • lehămețiserăm
  • lehămețisem
a II-a (voi)
  • lehămețiți
(să)
  • lehămețiți
  • lehămețeați
  • lehămețirăți
  • lehămețiserăți
  • lehămețiseți
a III-a (ei, ele)
  • lehămețesc
(să)
  • lehămețească
  • lehămețeau
  • lehămeți
  • lehămețiseră
lehemeți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lihămiți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lehămeti lehămeți lehemeți lihămiți

  • 1. regional A se sătura, a se plictisi, a se dezgusta, a se scârbi total (de ceva sau de cineva); a se lehămetisi, a se lehămetui.
    exemple
    • S-a lehămețit în cele din urmă Grigore Vîrnav. GALAN, Z. R. 183.
      surse: DLRLC
    • A fost nevoit să-și ieie tălpășița spre Humulești, lehămetindu-se de popie. CREANGĂ, A. 102.
      surse: DLRLC
    • De la o vreme și babele și prietenii, lehămetindu-se, l-au dat în burduful dracului. CREANGĂ, P. 142.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie rar Mi te-ai lehămetit de la inimă = mi-ai ieșit din inimă, nu te mai iubesc, nu mai vreau să știu de tine.
      exemple
      • Hai de mănîncă; dar să știi că mi te-ai lehămetit de la inimă. CREANGĂ, A. 69.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • lehamete
    surse: DEX '98 DEX '09