2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

legiferat2, ~ă a [At: DA II2, 144 / Pl: ~ați, ~e / E: legifera] 1 Care este hotărât prin lege (37). 2 Care este stabilit prin lege (35).

legiferat1 sn [At: DLR ms / Pl: (nob) ~uri / E: legifera] 1-5 Legiferare (1-4, 6).

LEGIFERÁ, legiferez, vb. I. Tranz. A elabora și a adopta o lege; a stabili ceva prin lege. – Din fr. légiférer.

LEGIFERÁ, legiferez, vb. I. Tranz. A elabora și a adopta o lege; a stabili ceva prin lege. – Din fr. légiférer.

legifera [At: KOGĂLNICEANU, O. IV1, 77 / V: ~ri / Pzi: ~rez, (rar) legifer / E: fr legiférer, it legiferare] 1-2 vti A elabora (legi sau) o lege (37). 3-4 vti A adopta (legi sau) o lege (37). 5 vt A reglementa prin lege (37). 6 vt A consfinți prin lege (37). 7 vi (Fig) A impune reguli stricte. 8 vt A stabili legi (37), reguli care guvernează un anumit domeniu.

LEGIFERÁ, legiferez, vb. I. Tranz. A face, a promulga o lege; a stabili ceva prin lege. Guvernul forțelor democrate... a legiferat reforma agrară în ziua de 22 martie 1945. IST. R.P.R. 686. Toate aceste măsuri legiferate, care aveau drept scop să îngenunche femeia, au dispărut cu totul. SAHIA, U.R.S.S. 107.

LEGIFERÁ vb. I. tr. A face o lege; a stabili ceva prin lege. [< it. legiferare, fr. légiférer, cf. lat. legifer – cel care face legi].

LEGIFERÁ vb. tr. a elabora și a adopta legi. (< fr. légiférer, it. legiferare)

A LEGIFERÁ ~éz tranz. 1) (legi) A elabora și adopta în calitate de organ în drept. 2) A stabili prin lege; a face să fie legal. /<fr. légiférer

*legiferéz v. intr. (fr. légiférer, a legifera, d. lat. légifer, legiferi, legislator). Fac legĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

legiferá (a ~) vb., ind. prez. 3 legifereáză

legiferá vb., ind. prez. 1 sg. legiferéz, 3 sg. și pl. legifereáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LEGIFERÁ vb. v. reglementa.

LEGIFERA vb. (JUR.) a legaliza, a reglementa, (înv.) a legiui. (A ~ o anumită situație.)

Intrare: legiferat
legiferat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • legiferat
  • legiferatul
  • legiferatu‑
  • legifera
  • legiferata
plural
  • legiferați
  • legiferații
  • legiferate
  • legiferatele
genitiv-dativ singular
  • legiferat
  • legiferatului
  • legiferate
  • legiferatei
plural
  • legiferați
  • legiferaților
  • legiferate
  • legiferatelor
vocativ singular
plural
legiferat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • legiferat
  • legiferatul
  • legiferatu‑
plural
  • legiferaturi
  • legiferaturile
genitiv-dativ singular
  • legiferat
  • legiferatului
plural
  • legiferaturi
  • legiferaturilor
vocativ singular
plural
Intrare: legifera
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • legifera
  • legiferare
  • legiferat
  • legiferatu‑
  • legiferând
  • legiferându‑
singular plural
  • legiferea
  • legiferați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • legiferez
(să)
  • legiferez
  • legiferam
  • legiferai
  • legiferasem
a II-a (tu)
  • legiferezi
(să)
  • legiferezi
  • legiferai
  • legiferași
  • legiferaseși
a III-a (el, ea)
  • legiferea
(să)
  • legifereze
  • legifera
  • legiferă
  • legiferase
plural I (noi)
  • legiferăm
(să)
  • legiferăm
  • legiferam
  • legiferarăm
  • legiferaserăm
  • legiferasem
a II-a (voi)
  • legiferați
(să)
  • legiferați
  • legiferați
  • legiferarăți
  • legiferaserăți
  • legiferaseți
a III-a (ei, ele)
  • legiferea
(să)
  • legifereze
  • legiferau
  • legifera
  • legiferaseră
legiferi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

legifera legiferi

  • 1. A elabora și a adopta o lege; a stabili ceva prin lege.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: legaliza legiui reglementa 2 exemple
    exemple
    • Guvernul forțelor democrate... a legiferat reforma agrară în ziua de 22 martie 1945. IST. R.P.R. 686.
      surse: DLRLC
    • Toate aceste măsuri legiferate, care aveau drept scop să îngenunche femeia, au dispărut cu totul. SAHIA, U.R.S.S. 107.
      surse: DLRLC

etimologie: