2 intrări
17 definiții
din care- explicative (11)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
legiferat2, ~ă a [At: DA II2, 144 / Pl: ~ați, ~e / E: legifera] 1 Care este hotărât prin lege (37). 2 Care este stabilit prin lege (35).
legiferat1 sn [At: DLR ms / Pl: (nob) ~uri / E: legifera] 1-5 Legiferare (1-4, 6).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LEGIFERA, legiferez, vb. I. Tranz. A elabora și a adopta o lege; a stabili ceva prin lege. – Din fr. légiférer.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
LEGIFERA, legiferez, vb. I. Tranz. A elabora și a adopta o lege; a stabili ceva prin lege. – Din fr. légiférer.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
legifera [At: KOGĂLNICEANU, O. IV1, 77 / V: ~ri / Pzi: ~rez, (rar) legifer / E: fr legiférer, it legiferare] 1-2 vti A elabora (legi sau) o lege (37). 3-4 vti A adopta (legi sau) o lege (37). 5 vt A reglementa prin lege (37). 6 vt A consfinți prin lege (37). 7 vi (Fig) A impune reguli stricte. 8 vt A stabili legi (37), reguli care guvernează un anumit domeniu.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
legiferi v vz legifera corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LEGIFERA, legiferez, vb. I. Tranz. A face, a promulga o lege; a stabili ceva prin lege. Guvernul forțelor democrate... a legiferat reforma agrară în ziua de 22 martie 1945. IST. R.P.R. 686. Toate aceste măsuri legiferate, care aveau drept scop să îngenunche femeia, au dispărut cu totul. SAHIA, U.R.S.S. 107.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LEGIFERA vb. I. tr. A face o lege; a stabili ceva prin lege. [< it. legiferare, fr. légiférer, cf. lat. legifer – cel care face legi].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LEGIFERA vb. tr. a elabora și a adopta legi. (< fr. légiférer, it. legiferare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A LEGIFERA ~ez tranz. 1) (legi) A elabora și adopta în calitate de organ în drept. 2) A stabili prin lege; a face să fie legal. /<fr. légiférer
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
legiferà v. a face legi.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*legiferéz v. intr. (fr. légiférer, a legifera, d. lat. légifer, legiferi, legislator). Fac legĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
legifera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. legiferez, 3 legiferează; conj. prez. 1 sg. să legiferez, 3 să legifereze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
legifera (a ~) vb., ind. prez. 3 legiferează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
legifera vb., ind. prez. 1 sg. legiferez, 3 sg. și pl. legiferează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
legiferez.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
LEGIFERA vb. v. reglementa.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LEGIFERA vb. (JUR.) a legaliza, a reglementa, (înv.) a legiui. (A ~ o anumită situație.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
legifera, legiferezverb
- 1. A elabora și a adopta o lege; a stabili ceva prin lege. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: legaliza legiui reglementa
- Guvernul forțelor democrate... a legiferat reforma agrară în ziua de 22 martie 1945. IST. R.P.R. 686. DLRLC
- Toate aceste măsuri legiferate, care aveau drept scop să îngenunche femeia, au dispărut cu totul. SAHIA, U.R.S.S. 107. DLRLC
-
etimologie:
- légiférer DEX '09 DEX '98 DN