2 intrări
6 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
legatuit, ~ă a [At: PAMFILIE, COM. 34 / V: ~gă~ / Pl ~iți, ~e / E: legatui] Care este lăsat moștenire cuiva.
legădui v vz legătui corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
legătui [At: DIONISIE, C. 223 / V: (înv) ~ădui / Pzi: ~esc / E: legat1 + -ui] 1-2 vrim A se încheia. 3-4 vrim A se fixa. 5-6 vrim A se stabili (pace). 7 vrr A se lega. 8 vrr A cădea de acord. 9 vrr A se uni cu cineva în anumite condiții printr-un contract. 10 vrr (Înv; îf lăgădui) A cădea la învoială asupra unei logodne. 11-12 vtr A (se) lega. 13-14 vtr A (se) obliga. 15-16 vtr A (se) îndatora. 17-18 vtr A (se) angaja.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
legătuit[1], ~ă a vz legatuit corectat(ă)
- În original, accentuat greșit: legătuit — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LEGĂTUI vb. (Trans. SV) A obliga, a angaja. Iată, veni muierea precum să legătuisă. PF, 72r. Etimologie: legat (< lega) + suf. -ui.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
legătui, legătuiesc, vb. IV refl. (pop.) a se înțelege, a se obliga, a se uni.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| verb (V408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||