2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEGALIZÁT, -Ă, legalizați, -te, adj. Devenit legal, întărit prin autentificare; autentificat. – V. legaliza.

LEGALIZÁT, -Ă, legalizați, -te, adj. Devenit legal, întărit prin autentificare; autentificat. – V. legaliza.

legalizat, ~ă a [At: BUL. COM. IST., IV, 85 / Pl: ~ați, ~e / E: legaliza] (Jur) 1 (D. acte, copii, documente etc.) Care are formă legală (4). 2 (D. acte, copii, documente etc.) Care este conform cu originalul. 3 (D. acte, copii, documente, etc.) Autentificat. 4 (D. fapte, situații, stări etc.) Care este reglementat prin lege (38). 5 (D. fapte, situații, stări) Care a devenit legal (1). 6 (D. fapte, situații, stări etc.) Care a primit caracter oficial. 7 (D. fapte, situații, stări, etc.) Care a fost recunoscut oficial Si: oficializat. 8 Care decurge dintr-o lege (38). 9 Impus printr-o lege (38).

LEGALIZÁ, legalizez, vb. I. Tranz. A atesta autenticitatea; a da formă legală unui act, unui document. ♦ A da caracter legal unui fapt, unei situații, a face să fie recunoscut în mod oficial. – Din fr. légaliser.

LEGALIZÁ, legalizez, vb. I. Tranz. A atesta autenticitatea; a da formă legală unui act, unui document. ♦ A da caracter legal unui fapt, unei situații, a face să fie recunoscut în mod oficial. – Din fr. légaliser.

legaliza vt [At: NEGULICI / Pzi: ~zez / E: fr légaliser] (Jur) 1 (C. i. semnături, acte, documente, copii) A confirma autenticitatea. 2 (C. i. semnături, acte, documente, copii) A atesta conformitatea cu originalul. 3 (C. i. semnături, acte, documente, copii) A da formă legală (1) Si: (înv) a protocoli. 4 (C. i. semnături, acte, documente, copii) A face să devină legal. 5 (C. i. semnături, acte, documente, copii) A autentifica. 6 (C. i. semnături, acte, documente, copii) A certifica. 7 (C. i. fapte, stări, situații etc.) A reglementa prin lege (38). 8 (C. i. fapte, stări, situații etc.) A da caracter legal Si: (înv) a legiui (2). 9 (C. i. fapte, stări, situații etc.) A da caracter oficial Si: a oficializa.

LEGALIZÁ, legalizez, vb. I. Tranz. (Cu privire la acte, documente etc.) A da formă legală, a face valabil. V. autentifica. Mi-am legalizat copia de pe actul de naștere. ♦ (Despre un fapt, o situație etc.) A da un caracter legal, a face să fie recunoscut, să fie oficial.

LEGALIZÁ vb. I. tr. A da valabilitate, formă legală (unui act). [Cf. fr. légaliser].

LEGALIZÁ vb. tr. a da valabilitate, formă legală (unui act). (< fr. légaliser)

A LEGALIZÁ ~éz tranz. 1) (acte, scrisori, semnături) A califica drept legal (prin aplicarea unei ștampile); a face să fie valabil; a autentifica; a certifica; a întări. 2) (situații, stări de lucruri) A face să fie legal; a aduce în conformitate cu legile; a consfinți[1]. /<fr. légaliser corectată

  1. În original: a consimți. — cata

legalizà v. a învesti un act cu formele legale.

*legalizéz v. tr. (d. legal; fr. légaliser). Fac legal, întăresc pin formalitățile legiĭ: a legaliza un act.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

legalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 legalizeáză

legalizá vb., ind. prez. 1 sg. legalizéz, 3 sg. și pl. legalizeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LEGALIZÁT adj. (JUR.) 1. autentificat, întărit. (Act ~.) 2. consfințit, oficializat. (O legătură ~ prin căsătorie.)

LEGALIZAT adj. (JUR.) 1. autentificat, întărit. (Act ~.) 2. consfințit, oficializat. (O legătură ~ prin căsătorie.)

LEGALIZÁ vb. (JUR.) 1. a autentifica, a întări, (înv.) a protocoli. (A ~ un act.) 2. v. reglementa. 3. a consfinți, a oficializa. (Și-au ~ legătura prin căsătorie.)

LEGALIZA vb. (JUR.) 1. a autentifica, a întări, (înv.) a protocoli. (A ~ un act.) 2. a legifera, a reglementa, (înv.) a legiui. (A ~ o anumită situație.) 3. a consfinți, a oficializa. (Și-au ~ legătura prin căsătorie.)

Intrare: legalizat
legalizat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • legalizat
  • legalizatul
  • legalizatu‑
  • legaliza
  • legalizata
plural
  • legalizați
  • legalizații
  • legalizate
  • legalizatele
genitiv-dativ singular
  • legalizat
  • legalizatului
  • legalizate
  • legalizatei
plural
  • legalizați
  • legalizaților
  • legalizate
  • legalizatelor
vocativ singular
plural
Intrare: legaliza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • legaliza
  • legalizare
  • legalizat
  • legalizatu‑
  • legalizând
  • legalizându‑
singular plural
  • legalizea
  • legalizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • legalizez
(să)
  • legalizez
  • legalizam
  • legalizai
  • legalizasem
a II-a (tu)
  • legalizezi
(să)
  • legalizezi
  • legalizai
  • legalizași
  • legalizaseși
a III-a (el, ea)
  • legalizea
(să)
  • legalizeze
  • legaliza
  • legaliză
  • legalizase
plural I (noi)
  • legalizăm
(să)
  • legalizăm
  • legalizam
  • legalizarăm
  • legalizaserăm
  • legalizasem
a II-a (voi)
  • legalizați
(să)
  • legalizați
  • legalizați
  • legalizarăți
  • legalizaserăți
  • legalizaseți
a III-a (ei, ele)
  • legalizea
(să)
  • legalizeze
  • legalizau
  • legaliza
  • legalizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

legalizat

  • 1. Devenit legal, întărit prin autentificare.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: autentificat

etimologie:

  • vezi legaliza
    surse: DEX '98 DEX '09

legaliza

  • 1. A atesta autenticitatea; a da formă legală unui act, unui document.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: autentifica certifica întări attach_file un exemplu
    exemple
    • Mi-am legalizat copia de pe actul de naștere.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A da caracter legal unui fapt, unei situații, a face să fie recunoscut în mod oficial.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: consfinți

etimologie: