4 definiții pentru legătui legădui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

legătui [At: DIONISIE, C. 223 / V: (înv) ~ădui / Pzi: ~esc / E: legat1 + -ui] 1-2 vrim A se încheia. 3-4 vrim A se fixa. 5-6 vrim A se stabili (pace). 7 vrr A se lega. 8 vrr A cădea de acord. 9 vrr A se uni cu cineva în anumite condiții printr-un contract. 10 vrr (Înv; îf lăgădui) A cădea la învoială asupra unei logodne. 11-12 vtr A (se) lega. 13-14 vtr A (se) obliga. 15-16 vtr A (se) îndatora. 17-18 vtr A (se) angaja.

LEGĂTUI vb. (Trans. SV) A obliga, a angaja. Iată, veni muierea precum să legătuisă. PF, 72r. Etimologie: legat (< lega) + suf. -ui.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

legătuí, legătuiésc, vb. IV refl. (pop.) a se înțelege, a se obliga, a se uni.

Intrare: legătui
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • legătui
  • legătuire
  • legătuit
  • legătuitu‑
  • legătuind
  • legătuindu‑
singular plural
  • legătuiește
  • legătuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • legătuiesc
(să)
  • legătuiesc
  • legătuiam
  • legătuii
  • legătuisem
a II-a (tu)
  • legătuiești
(să)
  • legătuiești
  • legătuiai
  • legătuiși
  • legătuiseși
a III-a (el, ea)
  • legătuiește
(să)
  • legătuiască
  • legătuia
  • legătui
  • legătuise
plural I (noi)
  • legătuim
(să)
  • legătuim
  • legătuiam
  • legătuirăm
  • legătuiserăm
  • legătuisem
a II-a (voi)
  • legătuiți
(să)
  • legătuiți
  • legătuiați
  • legătuirăți
  • legătuiserăți
  • legătuiseți
a III-a (ei, ele)
  • legătuiesc
(să)
  • legătuiască
  • legătuiau
  • legătui
  • legătuiseră
legădui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)