2 definiții pentru leșuitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

leșuitor sm [At: (a. 1648) N. TEST. 161v/12 / Pl: ~i / E: leșui1 + -tor] (Îvr) Persoană care stă la pândă.

LEȘUITOR s.m. (Trans. SV) Pînditor. Puind leșuitori sâ-l omoară. N. TEST. (1648). Etimologie:, leșui + suf. -tor. Vezi și aleș, aleșui, leașnic, leș, leșui, leșuitură. Cf. leașnic (1).

Intrare: leșuitor
leșuitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.