laxiflor, ~ă a [At: FLORA R. P. R. V, 175 / Pl: ~i, ~e / E: fr laxiflore] (Bot, frr) Care are flori așezate în inflorescență, la distanță una de alta.

LAXI- „rar, spațiat”. ◊ L. laxus „slobod, neîntins” > fr. laxi-, engl. id. > rom. laxi-. □ ~flor (v. -flor), adj., care are flori rare.

Borago laxiflora DC. Specie care înflorește vara-toamna. Flori (caliciul divizat pînă la bază) albastre, așezate în umbelă. Pedunculii și tulpina, spre vîrf, roșietice. Frunze alterne, lanceolate. Plantă erbacee cu tulpini pe suprafața solului, 15-35 cm înălțime, acoperită cu păr aspra.

Monanthes laxiflora (DC.) Bolle (syn. Sedum laxiflorum DC.; Petrophyes agriostaphis Webb et Berth.). Specie care înflorește primăvara. Flori (pe tip 5-8, petale liniar-lanceolate) galbene sau roșietice, cîte 6-10, în inflorescențe. Frunze (pînă la 2,2 cm lungime, și 1 cm lățime) opuse, glabre, eliptice sau ovat-oblonge, cu vîrf bont. Tufă pitică, bogat ramificată.