3 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALĂÚTĂ s. f. v. lăută.

ALĂÚTĂ s. f. v. lăută.

ALĂÚTĂ s. f. v. lăută.

LĂÚTĂ, lăute, s. f. Instrument muzical cu coarde asemănător cu cobza; p. gener. instrument muzical cu coarde. [Var.: alăútă s. f.] – Din tc. lâuta, ngr. laúto.

LĂÚTĂ, lăute, s. f. Instrument muzical cu coarde asemănător cu cobza; p. gener. instrument muzical cu coarde. [Var.: alăútă s. f.] – Din tc. lâuta, ngr. laúto.

alăútă sf vz lăută

ut2, ~ă a [At: BUDAI- DELEANU, LEX. / V (reg) lăiat, ~uat / Pl: ~uți, ~e / E: la cf lat lautus] 1 (Pop) Care are părul spălat. 2 (Trs; d. păr) Întins. 3 (Trs; d. haine) Curățat. 4 (D. oameni) Îmbrăcat în haine curate.

u sf [At: VARLAAM, C. 355 / V: (reg) laptă[1], lau~ (îrg) a~ / Pl: ~te, (îrg) ~uți / E: tc lâuta, ngr λαοῦτα] 1 Instrument muzical cu coarde asemănător cu cobza. 2 (Pgn) Orice instrument muzical cu coarde Si: cobză, harpă, (reg) vioară, violă. 3 Cântec interpretat la lăută (2). 4 (Rar) Lăutar (1). 5 (Ban; îs) ~ mare Contrabas. corectată

  1. În original fără accent — LauraGellner

LĂÚTĂ, lăute, s. f. Instrument muzical cu coarde, cu cutia de rezonanță bombată și cu gîtul îndoit; p. ext. nume generic pentru instrumentele cu coarde. Hai, lăută, voinicește Înflorește-ți struna, Pentru chiotul ce crește Să-i mai zicem una! DEȘLIU, G. 18. Cîntecul recruților începu a se revărsa din lăută mai lămurit. SANDU-ALDEA, D. N. 195. – Pronunțat: lă-u-. – Variantă: alăútă (SADOVEANU, O. I 74, ISPIRESCU, L. 237, CARAGIALE, O. III 67) s. f.

LĂÚTĂ ~e f. 1) Instrument muzical cu coarde, cu gâtul încovoiat și cutia de rezonanță foarte bombată. 2) Orice instrument muzical cu coarde. /<turc. lâuta, ngr. lauta

alăută f. V. lăută: fluere, chitări, alăute, buciume. ISP.

lăut a. spălat la cap: copii lăuți frumos CR. [Lat. LAUTUS]. ║ n. spălare: lăutul în ajunul lui Sân-Toader.

lăută f. instrument muzical introdus în Europa de cruciați: lăuta a cedat locul cobzei. [În Tr. și làută = săs. LAUTE: pe lângă muzica turcească a Curții și a oștirii, era și o muzică nemțească compusă din lăutari, sași și țigani].

alăutár, -áș, alăútă, V. lăut-.

lăút, -ă adj. (d. laŭ). Spălat cu apă caldă pe cap. S. n., pl. urĭ. Acțiunea de a la obișnuit: lăutu copiilor.

lăútă f., pl. e (probabil, nu d. ar. ûd, art. al-ûd, ci d. sas. germ. laute, mgerm. lûte, de unde vine și it. liúto, leúto și liúdo, pv. laüt, vfr. leut, nfr. luth, sp. laud, pg. alaúde, ngr. turc. bg. laúta, ngr. și laúto: pol. lutnia, rut. rus. lĭútnĕa; rut. și lavúta [d. rom.]. Papahagi, VR. 1912, 4, 88). Vechĭ. Un fel de vioară cu doŭă saŭ treĭ coarde (Stam. 187) pe care, în loc de arcuș, le atingea o rotiță pe care o învîrteaĭ cu mîna dreaptă, ĭar cu stînga călcaĭ pe coarde (fr. vielle). Maĭ pe urmă, vioară obișnuită. Pe lîngă muzica turcească a domnuluĭ, era și una germană compusă din Sașĭ și Țiganĭ. Maĭ vechĭ și alăută, ca lămîĭe-alămîĭe. În Ban. Trans. láută. V. cobză, teorbă și doĭnă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lăútă s. f., g.-d. art. lăútei; pl. lăúte

lăútă s. f., pl. lăúte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LĂÚTĂ s. v. scripcă, vioară, violină.

arată toate definițiile

Intrare: laute
laute
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: lăut (adj.)
lăut1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ut
  • utul
  • utu‑
  • u
  • uta
plural
  • uți
  • uții
  • ute
  • utele
genitiv-dativ singular
  • ut
  • utului
  • ute
  • utei
plural
  • uți
  • uților
  • ute
  • utelor
vocativ singular
plural
Intrare: lăută
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • u
  • uta
plural
  • ute
  • utele
genitiv-dativ singular
  • ute
  • utei
plural
  • ute
  • utelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alău
  • alăuta
plural
  • alăute
  • alăutele
genitiv-dativ singular
  • alăute
  • alăutei
plural
  • alăute
  • alăutelor
vocativ singular
plural
laută
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lăut (adj.)

etimologie:

lăută alăută laută

  • 1. Instrument muzical cu coarde asemănător cu cobza.
    exemple
    • Hai, lăută, voinicește Înflorește-ți struna, Pentru chiotul ce crește Să-i mai zicem una! DEȘLIU, G. 18.
      surse: DLRLC
    • Cîntecul recruților începu a se revărsa din lăută mai lămurit. SANDU-ALDEA, D. N. 195.
      surse: DLRLC

etimologie: