9 definiții pentru laudativ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LAUDATÍV, -Ă, laudativi, -e, adj. Care laudă; favorabil, elogios. [Pr.: la-u-] – Din fr. laudatif.

LAUDATÍV, -Ă, laudativi, -e, adj. Care laudă; favorabil, elogios. [Pr.: la-u-] – Din fr. laudatif.

laudativ, ~ă a [At: LM / P: la-u~ / Pl: ~i, ~e / E: fr laudatif] Care laudă (1) Si: elogios, (liv) encomiastic.

LAUDATÍV, -Ă adj. Care laudă. [Pron. la-u-. / cf. fr. laudatif].

LAUDATÍV, -Ă adj. care laudă; elogios, favorabil. (< fr. laudatif)

*laudatív, -ă adj. (lat. laudativus). De laudă, care conține o laudă: discurs laudativ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

laudatív (la-u-) adj. m., pl. laudatívi; f. laudatívă, pl. laudatíve

laudatív adj. m. (sil. la-u-), pl. laudatívi; f. sg. laudatívă, pl. laudatíve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LAUDATÍV adj. elogios, encomiastic. (Cuvântare ~.)

LAUDATIV adj. elogios, encomiastic. (Cuvîntare ~.)

Intrare: laudativ
laudativ adjectiv
  • silabație: la-u- info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • laudativ
  • laudativul
  • laudativu‑
  • laudati
  • laudativa
plural
  • laudativi
  • laudativii
  • laudative
  • laudativele
genitiv-dativ singular
  • laudativ
  • laudativului
  • laudative
  • laudativei
plural
  • laudativi
  • laudativilor
  • laudative
  • laudativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

laudativ

etimologie: