2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

latural, ~ă a, av, sf vz lateral

LATERÁL, -Ă, laterali, -e, adj. 1. Situat pe (una dintre) laturi, pe o parte a unui lucru; situat la margine, la periferie, departe de un centru; lăturalnic. ◊ Arie (sau suprafață) laterală = mărimea suprafeței unui corp prismatic, fără suprafețele bazelor lui. Arie laterală = zonă situată la periferia teritoriului unde se vorbește un dialect sau o limbă. ♦ Fig. Secundar. 2. (În sintagma) Consoană laterală (și substantivat, f.) = consoană articulată prin atingerea vârfului limbii de palatul tare sau de alveolele incisivilor superiori, în timp ce suflul de aer iese prin cele două deschizături lăsate de marginile limbii. „L” este o consoană laterală. 3. (În sintagma) Gândire laterală = proces specific gândirii creatoare, având ca scop obținerea a cât mai multe variante posibile ale obiectului sau fenomenului cercetat. – Din fr. latéral, lat. lateralis.

LATERÁL, -Ă, laterali, -e, adj. 1. Situat pe (una dintre) laturi, pe o parte a unui lucru; situat la margine, la periferie, departe de un centru; lăturalnic. ◊ Arie (sau suprafață) laterală = mărimea suprafeței unui corp prismatic, fără suprafețele bazelor lui. Arie laterală = zonă situată la periferia teritoriului unde se vorbește un dialect sau o limbă. ♦ Fig. Secundar. 2. (În sintagma) Consoană laterală (și substantivat, f.) = consoană articulată prin atingerea vârfului limbii de palatul tare sau de alveolele incisivilor superiori, în timp ce suflul de aer iese prin cele două deschizături lăsate de marginile limbii. „L” este o consoană laterală. 3. (În sintagma) Gândire laterală = proces specific gândirii creatoare, având ca scop obținerea a cât mai multe variante posibile ale obiectului sau fenomenului cercetat. – Din fr. latéral, lat. lateralis.

lateral, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~tur~, lătur~ / Pl: ~i, ~e / E: fr latéral, lat lateralis] 1-2 a Care este situat pe (una dintre) laturi. 3-4 a (Spc) Care formează (una din) laturile unei suprafețe, ale unui volum. 5 a Care este situat departe de centru Si: lăturalnic, mărginaș, periferic. 6 a (Gmt; îs) Arie (sau suprafață) ~ă Mărime a suprafeței unui corp, fără suprafețele bazelor lui. 7 a (Lin; îas) Zonă situată la periferia teritoriului unde se vorbește un dialect sau o limbă. 8 a (Fig) Secundar. 9-10 sf, a (Lin; șîs) Consoană ~ă (Consoană) articulată prin atingerea vârfului limbii de palatul tare sau de alveolele incisivilor superiori, în timp ce suflul de aer iese prin cele două deschizături lăsate de marginile limbii. 11-12 a, av (Spc; la vertebrate) (Care este situat) în dreptul coastelor, pe partea laterală a corpului. 13-14 av Pe (una din) părți. 15 av (Pex) Transversal. 16-17 sf, a (D. căi de comunicații, cursuri de apă etc.) (Linie) care face o ramificație, desprinzându-se din linia principală. 18 a (Îs) Gândire ~ă Proces specific gândirii creatoare, având ca scop obținerea a cât mai multe variante posibile ale obiectului sau fenomenului cercetat.

lătural, ~ă a [At: FM (1847) 592 / V: (reg) lat~ / Pl: ~i, ~e / E: fr latéral cf latură] (Iuz) Lateral.

LATERÁL, -Ă, laterali, -e, adj. 1. Situat pe una din laturi, pe o parte a unui lucru; depărtat de linia mediană. V. lăturalnic. Ele ies de pe văile laterale, unde se află cîte o răzleață și foarte arhaică așezare omenească. BOGZA, C. O. 328. Locuința lui Anton Mușat nu-l surprinse... O sală și două încăperi laterale. C. PETRESCU, C. V. 74. Pe ușile laterale alte fracuri se îmbulzeau înăuntru. REBREANU, R. I 196. Cele opt medalioane sculpturale... împlinesc golurile dintre columne, deasupra arcadelor laterale. ODOBESCU, S. III 73. ◊ Arie laterală (sau periferică) = zonă situată la periferia teritoriului pe care se vorbește un dialect sau o limbă. Fenomenele de limbă arhaice se păstrează adesea numai în ariile laterale ale unui teritoriu.Fig. Care e secundar, care e departe de problema de bază, de problema principală. O chestiune laterală. 2. (Despre consoane și substantivat, f.) (Consoană) articulată prin aplicarea vîrfului limbii pe palatul tare, aerul scurgîndu-se de o parte și de alta a mușchiului lingual. Consoana «l» e o consoană laterală.

LATERÁL, -Ă adj. 1. De pe o latură, de pe laturi, lăturalnic. ◊ Arie laterală (sau periferică) = zonă situată la periferia teritoriului în care se vorbește un dialect sau o limbă. ♦ (Fig.) Secundar, îndepărtat, fără legătură directă cu ceva. 2. Consoană laterală (și s.f. ) = consoană articulată cu vârful limbii pe palatul tare, lăsând aerul să se scurgă de o parte și de alta a limbii. [Cf. fr. latéral].

LATERÁL, -Ă adj. 1. de pe o latură, de pe laturi, lăturalnic. ♦ arie ~ă (sau periferică) = zonă situată la periferia teritoriului în care se vorbește un dialect sau o limbă. ◊ (fig.) secundar, îndepărtat, fără legătură directă cu ceva. ♦ gândire ~ă = proces specific gândirii creatoare, urmărind obținerea a cât mai multor variante posibile ale fenomenului cercetat. 2. consoană ~ă (și s. f.) = consoană articulată cu vârful limbii pe palatul tare sau pe alveolele incisivilor superiori, lăsând aerul să se scurgă de o parte și de alta a limbii. (< fr. latéral, lat. lateralis)

LATERÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care se află pe una dintre laturile unui obiect. 2) Care, din punct de vedere al importanței, se situează pe al doilea plan; care este de importanță mai mică; secundar. /<fr. latéral, lat. lateralis[1]

  1. Ca s.f.: laterală = consoană laterală (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

lateral a. ce ține de o lature: cale laterală.

*laterál, -ă adj. (lat. lateralis, d. latus, láteris, lature). Care e la o parte, la o lature: drum lateral. Care e la coaste: durere laterală. Adv. La coaste: a fost izbit lateral. – Fals lăturalnic, cuv. ibrid fabricat de ignoranțĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

laterál adj. m., pl. lateráli; f. laterálă, pl. laterále

laterálă s. f., g.-d. art. laterálei; pl. laterále

laterál adj. m., pl. lateráli; f. sg. laterálă, pl. laterále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LATERÁL adj. v. colateral, lăturalnic, marginal, minor, neimportant, neînsemnat, secundar.[1]

  1. Ca s.f.: laterală = consoană laterală (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

LATERÁL adj. lăturalnic. (O poziție ~.)[1]

  1. Ca s.f.: laterală = consoană laterală (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

lateral adj. v. COLATERAL. LĂTURALNIC. MARGINAL. MINOR. NEIMPORTANT. NEÎNSEMNAT. SECUNDAR.

LATERAL adj. lăturalnic. (O poziție ~.)[1]

  1. În original, cuv. greșit acc.: lateral. LauraGellner

Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a sălta în laterală expr. (intl.) a fura dintr-un buzunar exterior al victimei.

Intrare: lateral
lateral adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lateral
  • lateralul
  • lateralu‑
  • latera
  • laterala
plural
  • laterali
  • lateralii
  • laterale
  • lateralele
genitiv-dativ singular
  • lateral
  • lateralului
  • laterale
  • lateralei
plural
  • laterali
  • lateralilor
  • laterale
  • lateralelor
vocativ singular
plural
latural
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: lătural
lătural
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lateral latural

  • 1. Situat pe (una dintre) laturi, pe o parte a unui lucru; situat la margine, la periferie, departe de un centru.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: lăturalnic attach_file 4 exemple
    exemple
    • Ele ies de pe văile laterale, unde se află cîte o răzleață și foarte arhaică așezare omenească. BOGZA, C. O. 328.
      surse: DLRLC
    • Locuința lui Anton Mușat nu-l surprinse... O sală și două încăperi laterale. C. PETRESCU, C. V. 74.
      surse: DLRLC
    • Pe ușile laterale alte fracuri se îmbulzeau înăuntru. REBREANU, R. I 196.
      surse: DLRLC
    • Cele opt medalioane sculpturale... împlinesc golurile dintre columne, deasupra arcadelor laterale. ODOBESCU, S. III 73.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Arie (sau suprafață) laterală = mărimea suprafeței unui corp prismatic, fără suprafețele bazelor lui.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. Arie laterală = zonă situată la periferia teritoriului unde se vorbește un dialect sau o limbă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
      exemple
      • Fenomenele de limbă arhaice se păstrează adesea numai în ariile laterale ale unui teritoriu.
        surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
      exemple
      • O chestiune laterală.
        surse: DLRLC
  • 2. (în) sintagmă (și) substantivat feminin Consoană laterală = consoană articulată prin atingerea vârfului limbii de palatul tare sau de alveolele incisivilor superiori, în timp ce suflul de aer iese prin cele două deschizături lăsate de marginile limbii.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • „L” este o consoană laterală.
      surse: DEX '09 DLRLC
  • 3. (în) sintagmă Gândire laterală = proces specific gândirii creatoare, având ca scop obținerea a cât mai multe variante posibile ale obiectului sau fenomenului cercetat.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: