LAPONĂ s. f. (< fr. lapon): limbă ugro-finică vorbită de laponi – cei mai vechi locuitori ai țărmurilor Oceanului înghețat de Nord – în Norvegia, Suedia, Finlanda și Federația Rusă (Peninsula Kola). I se mai spune și Saama. Cei mai mulți laponi trăiesc în Norvegia. În evoluția acestei limbi, au existat mai multe forme scrise, începând cu secolul al XVIII-lea, folosite pentru traducerea textelor religioase.