lapidaritate sf [At: LOVINESCU, C. VII, 68 / E: lapidar + -itate] (Rar) 1-3 Caracter lapidar (2-4). 4 Laconism.

LAPIDARITATE s.f. Caracter lapidar. [Cf. it. lapidarietà].

LAPIDARITATE s. f. caracter lapidar; concizie. (< germ. Lapidarität)

lapidaritate s. f. Conciziune ◊ „Impresia stilistică dominantă pe care opera lui Caragiale o sugerează, în mod curent, e – fără îndoială – extrema ei conciziune, lapidaritatea ei strictă.” Cont. 11 V 62 p. 3. ◊ „Marele poet ambiționează uneori să se exprime filosofic, și atunci enunțurile lui sunt mai puțin coerente decât oricând, chiar dacă impun unui exeget avizat, ca G.T., prin lapidaritate.” R.lit. 3 II 72 p. 13. ◊ „Nici lapidaritate care duce la sărăcirea de sens, nici dezmăț calofil, metaforită fără funcție. Încifrare nu este egal adâncime.” Săpt. 12 IV 85 p. 2 (din lapidar + -itate; DN3, DEX-S)

lapidaritate s. f., g.-d. art. lapidarității

LAPIDARITATE s. v. concizie.

lapidaritate s.f. concentrare, concizie, laconicitate, laconism, scurtime, sobrietate. Lapidaritatea exprimării este atributul unei minți organizate.

LAPIDARITATE s. concentrare, concizie, laconicitate, laconism, scurtime. (~ stilului, a exprimării.)