2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lapidă sf [At: CALENDAR (1858), 72/23 / A și: lapi / Pl: ~de / E: lapida, lat lapis, -idis] (Liv) 1 Piatră comemorativă pe o clădire. 2 Piatră funerară cu inscripție.

LAPÍDĂ s. f. 1. lespede, piatră funerară. 2. piatră comemorativă (pe o casă). (< it. lapida)

LAPIDÁ, lapidez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ucide pe cineva prin lovituri de pietre; a arunca în cineva cu pietre (ca pedeapsă sau ca răzbunare). – Din fr. lapider, lat. lapidare.

LAPIDÁ, lapidez, vb. I. Tranz. (Livr.) A ucide pe cineva prin lovituri de pietre; a arunca în cineva cu pietre (ca pedeapsă sau ca răzbunare). – Din fr. lapider, lat. lapidare.

lapida vt(a) [At. NEGULICI / Pzi: ~dez / E: fr lapider, lat lapidare] 1 A ucide prin lovituri de pietre, ca pedeapsă sau ca răzbunare. 2 (Pex) A arunca în cineva cu pietre. 3 (Fig) A persecuta. 4 (Fig) A alunga.

LAPIDÁ, lapidez, vb. I. Tranz. A arunca cu pietre în cineva (ca pedeapsă sau ca răzbunare), a ucide prin lovituri de pietre. (Fig.) Broaștele semețe cîntau cu glasuri multe... Părea că lapidează tăcerea nopții calme O grindină de note zvîrlite în văzduh. TOPÎRCEANU, B. 37.

LAPIDÁ vb. I. tr. A lovi, a omorî cu pietre (pe cineva). / < fr. lapider, cf. lat. lapidare < lapis – piatră].

LAPIDÁ vb. tr. a arunca cu pietre în cineva (ca pedeapsă sau răzbunare): a ucide cu pietre (pe cineva). (< fr. lapider, lat. lapidare)

A LAPIDÁ ~éz tranz. livr. (persoane) A omorî prin lovituri de pietre (drept pedeapsă sau ca răzbunare). /<fr. lapider, lat. lapidare

*lapidéz v. tr. (lat. lápido, -áre. V. lepăd). Ucid cu loviturĭ de petre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lapidá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 lapideáză

lapidá vb., ind. prez. 1 sg. lapidéz, 3 sg. și pl. lapideáză

Intrare: lapidă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lapi
  • lapida
plural
  • lapide
  • lapidele
genitiv-dativ singular
  • lapide
  • lapidei
plural
  • lapide
  • lapidelor
vocativ singular
plural
Intrare: lapida
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lapida
  • lapidare
  • lapidat
  • lapidatu‑
  • lapidând
  • lapidându‑
singular plural
  • lapidea
  • lapidați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lapidez
(să)
  • lapidez
  • lapidam
  • lapidai
  • lapidasem
a II-a (tu)
  • lapidezi
(să)
  • lapidezi
  • lapidai
  • lapidași
  • lapidaseși
a III-a (el, ea)
  • lapidea
(să)
  • lapideze
  • lapida
  • lapidă
  • lapidase
plural I (noi)
  • lapidăm
(să)
  • lapidăm
  • lapidam
  • lapidarăm
  • lapidaserăm
  • lapidasem
a II-a (voi)
  • lapidați
(să)
  • lapidați
  • lapidați
  • lapidarăți
  • lapidaserăți
  • lapidaseți
a III-a (ei, ele)
  • lapidea
(să)
  • lapideze
  • lapidau
  • lapida
  • lapidaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lapida

  • 1. livresc A ucide pe cineva prin lovituri de pietre; a arunca în cineva cu pietre (ca pedeapsă sau ca răzbunare).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • figurat Broaștele semețe cîntau cu glasuri multe... Părea că lapidează tăcerea nopții calme O grindină de note zvîrlite în văzduh. TOPÎRCEANU, B. 37.
      surse: DLRLC

etimologie: