O definiție pentru langbeinit


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

langbeinít s. n.

Intrare: langbeinit
langbeinit substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • langbeinit
  • langbeinitul
  • langbeinitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • langbeinit
  • langbeinitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)