LANFRANCO (LANFRANCHI) da Milano (?-1306), chirurg italian. Stabilit la Paris (1290). Fondatorul școlii franceză de chirurgie. A introdus folosirea cuțitului, cauterului, legarea arterelor, sutura organelor lezate, folosirea opiului pentru diminuarea durerilor la răniți. Lucrări: Chirurgia magna și Chirurgia parva.

LANFRANCO di Pavia (c. 1005-1089), călugăr benedictin italian. A învățat la abația din Bec, al cărei prior a devenit (1046) și unde a avut ca discipoli o serie de personalități ale epocii (Anselm de Canterbury). Consilier al lui William Cuceritorul, a devenit episcop de Canterbury (din 1070), contribuind la refacerea catedralei și la reorganizarea Bisericii anglicane. Autor al unui tratat despre euharistie, devenit clasic în Evul Mediu („Liber de corpore et sanguine Domini”).