10 definiții pentru lambert


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LAMBÉRT, lamberți, s. m. (Fiz.) Unitate (tolerată) de măsură a luminanței. [Abr.: L] – Din fr. lambert, germ. Lambert.

LAMBÉRT, lamberți, s. m. (Fiz.) Unitate (tolerată) de măsură a luminanței. [Abr.: L] – Din fr. lambert, germ. Lambert.

lambert sm [At: DEX2 / S și: (abr) L / Pl: ~rți / E: fr lambert, ger Lambert] (Fiz) Unitate tolerată de măsură a luminanței.

LAMBÉRT s.m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru luminanță, egală cu radiația unei surse de lumină care emite un flux luminos de un lumen pentru fiecare cm2 din suprafața ei. [< fr. lambert, cf. Lambert – fizician german].

LAMBÉRT s. m. unitate de măsură pentru luminanță, egală cu radiația unei surse de lumină care emite un flux luminos de un lumen pentru fiecare cm2 din suprafața ei. (< fr. lambert)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lambért s. m., pl. lambérți; simb. la

lambért s. m., pl. lambérți; simb. la


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LAMBERT (< fr., germ. {i}; {s} n. pr. J.H. Lambert) s. m. Unitate de măsură a strălucirii (simbol: La), în afara sistemului internațional (SI), egală cu 1/π Cd/cm2 (candelă pe cm2).

LAMBERT, ghețar în E Antarcticei; 450 km lungime (cel mai lung din lume); 30-120 km lățime; 20 mii km2. Se termină în ghețarul de șelf Amery din Oc. Indian.

LAMBERT (c. 635-c. 706), teolog german. Episcop de Maastricht. S-a consacrat luptei împotriva cultelor păgâne existente în regiune. Asasinat la Liège. Canonizat. Comemorat la 27 aug. și 17 sept.

LAMBERT, Johann Heinrich (1728-1777), fizician, astronom, matematician și filozof german de origine elvețiană. A lucrat la Berlin sub patronajul regelui Frederic II cel Mare (din 1764). Unul dintre întemeietorii fotometriei („Fotometria”) și ai pirometriei („Pirometria”). A pus bazele trigonometriei sferice, formulând cele două principii fundamentale ale acesteia (Legile lui L.), pe care a aplicat-o în domeniul cartografiei. Precursor al geometriei neeuclidiene („Teoria paralelelor”), și, alături de Leibniz, al logicii simbolice moderne („Noul Organon”), fiind unul dintre principalii reprezentanți ai raționalismului german. A demonstrat iraționalitatea numărului π (1768). Contribuții în astronomie privind orbitele cometelor și formarea Universului. În cinstea sa, o unitate de măsură a strălucirii îi poartă numele.

Intrare: lambert
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lambert
  • lambertul
  • lambertu‑
plural
  • lamberți
  • lamberții
genitiv-dativ singular
  • lambert
  • lambertului
plural
  • lamberți
  • lamberților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lambert

  • 1. fizică Unitate (tolerată) de măsură a luminanței.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. simbol la
    surse: DOOM 2 DOR

etimologie: