lacrimare sf vz lăcrimare

lacrema v vz lăcrima

lacrima v vz lăcrima

lăcrăma² v vz lăcrima

lăcrămare² sf vz lăcrimare

lăcrima [At: COD. VOR. 65^r/3 / V: (înv) lacrema, lac~, (îvp) ~cră~, (reg) lecrema / Pzi: ~mez / E: ml lacrimare] 1 vi (D. oameni) A avea ochii în lacrimi. 2 vi (D. oameni) A-i curge lacrimile de durere, jale, înduioșare etc. 3 vi (D. oameni) A plânge ușor Si: a înlăcrima. 4 vi (Pex; d. oameni) A jeli. 5 vr (Fig; d. oameni) A se întrista. 6-7 vir (D. ochi) A (se) umple continuu de lacrimi ca urmare a unei dureri, a unei boli, a înduioșării, a acțiunii unor agenți fizici externi etc. Si: (pop) a (se) înlăcrima. 8 vi (Fig; d. lichide) A curge încet, cu picături. 9 vi (Pex; fig; d. lichide) A se prelinge din... 10 vi (Reg; d. vase de pământ sau de lemn) A lăsa să se scurgă lichidul dinăuntru.

lăcrimar, ~ă [At: CV 1949 / Pl: ~e / E: lăcrima + -ar] 1 sn Mulură mică așezată în partea inferioară a cornișei unui acoperiș, care împiedică prelingerea apei de ploaie pe zidul construcției. 2 sn Piesă de lemn sau de metal fixată pe cerceveaua ferestrelor și a ușilor pentru a împiedica prelingerea apei Si: (rar) picurar. 3 sf (Nav) Gutieră.

lăcrimare sf [At: (a. 1805) ȘA I, 585 / V: (îvp) lăcră~, (înv) lac~ / Pl: ~mări / E: lăcrima] 1-2 Plâns (cu ușurință) Si: lăcrimat¹ (1-2), (înv) lăcrimătură (1-2). 3 Curgere continuă a lacrimilor ca urmare a unei dureri, a unei boli, a înduioșării, a acțiunii unor agenți fizici etc. Si: lăcrimat¹ (3), (înv) lăcrimătură (3). 4 (Pex) Jelire. 5 (Fig) Întristare. 6 (Fig) Curgere înceată a unui lichid Si: lăcrimat¹ (6), (înv) lăcrimătură (6). 7 (Med; înv) Aflux crescut de lacrimi, datorat unei hipersecreții lacrimale sau unei imposibilități de drenare pe traiectul căilor lacrimale.

lecrema v vz lăcrima

LĂCRĂMA vb. I v. lăcrima.

LĂCRIMA, lăcrimez, vb. I. Intranz. 1. (Despre om) A vărsa lacrimi, a plînge. Se despărți de calul ei, lăcrimînd. ISPIRESCU, L. 22. A plecat ochii în jos și a început a lăcrima. CREANGĂ, P. 99. Gheneralul... au și lăcrimat de bucurie. ODOBESCU, S. I 270. Dacă-i întîlni Măicuță bătrînă, Cu brîul de lînă, Din ochi lăcrimînd. ALECSANDRI, P. P. 2. ◊ Fig. Safire pe ceruri lăcrimează. MACEDONSKI, O. I 153. ◊ Tranz. (Rar) Nu-ți mai lăcrima ochii. ALECSANDRI, P. P. 234. 2. (Despre ochi) A produce lacrimi (ca urmare a unei stări bolnăvicioase). Îmi lăcrimează ochii. – Variantă: lăcrăma (BART, E. 45, SAHIA, N. 24, EMINESCU, N. 12) vb. I.

LĂCRIMAR, lăcrimare, s. n. Ciubuc așezat la cornișa unui acoperiș, pentru a împiedica prelingerea apelor de ploaie; piesă de lemn ori de metal fixată la cerceveaua ușilor și ferestrelor în același scop.

A LĂCRIMA ~ez intranz. 1) (despre oameni) A plânge (ușor) cu lacrimi; a fi năpădit de lacrimi. 2) (despre ochi) A secreta încontinuu lacrimi (din cauza unei dureri sau a unor emoții); a se umple de lacrimi. [Sil. lă-cri-] /<lat. lacrimare

LĂCRIMAR ~e n. Profil arhitectural de dimensiuni, amplasat la cornișa unui acoperiș pentru a împiedica prelingerea pe zidul construcției a apei. /a lăcrima + suf. ~ar

lăcrămà v. a vărsa lacrimi. [Lat. LACRIMARE].

lăcrăméz v. intr. (lat. lácrimo, -áre, it. lagrimare, sp. lagrimear). Îmĭ ĭese lacrămĭ, vărs lacrămĭ: a lăcrăma de usturime, de durere, de bucurie. – Și lăcl- (Cod. Vor. 129, 3). V. înlăcrămez.

lăcrima (a ~) (desp. -cri-) vb., ind. prez. 1 sg. lăcrimez, 3 lăcrimează; conj. prez. 1 sg. să lăcrimez, 3 să lăcrimeze

lăcrimar (desp. lă-cri-) s. n., pl. lăcrimare

lăcrimare (desp. lă-cri-) s. f., g.-d. art. lăcrimării; pl. lăcrimări

lăcrima (a ~) (-cri-) vb., ind. prez. 3 lăcrimează

lăcrimar (lă-cri-) s. n., pl. lăcrimare

lăcrimare (lă-cri-) s. f., g.-d. art. lăcrimării; pl. lăcrimări

lăcrima vb. (sil. -cri-), ind. prez. 1 sg. lăcrimez, 3 sg. și pl. lăcrimează; con. prez. 3 sg. și pl. lăcrimeze

lăcrimar s. n. (sil. -cri-), pl. lăcrimare

lăcrimare s. f. (sil. -cri-), g.-d. art. lăcrimării; pl. lăcrimări

lăcrima

lăcrimez.

LĂCRIMA vb. v. plânge.

LĂCRIMAR s. (CONSTR.) picurar.

LĂCRIMARĂ s. v. gutieră.

LĂCRIMARE s. v. plânset.

LĂCRIMA vb. a plînge. (De ce ~?)

LĂCRIMAR s. (CONSTR.) picurar.

LĂCRIMARĂ s. (MAR.) gutieră.

LĂCRIMARE s. plîngere, plîns, plînset, plînsoare, (înv. și reg.) plînsătură. (~ cuiva.)

lăcrăma, lăcrămez v. t. (pop.) a reclama