15 definiții pentru lacom

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LACOM, -Ă, lacomi, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care mănâncă și bea cu o poftă exagerată; căruia îi place să mănânce mult; mâncăcios. 2. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”, „de”, „după”) Avid, nesățios. – Din sl. lakomŭ.

LACOM, -Ă, lacomi, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care mănâncă și bea cu o poftă exagerată; căruia îi place să mănânce mult; mâncăcios. 2. Fig. (Urmat de determinări introduse prin prep. „la”, „de”, „după”) Avid, nesățios. – Din sl. lakomŭ.

lacom, ~ă [At: VARLAAM, C. 278 / V: (îrg) ~cum a / Pl: ~i, ~e / E: slv лакомъ] 1-2 smf, a (Persoană) care mănâncă (și bea) cu o poftă exagerată Si: măncăcios. 3 av (În legătură cu verbele a bea, a mânca etc.) Cu poftă. 4 a (Îvr; d. ramuri altoite) Care se dezvoltă excesiv. 5 a (D. oameni) Care este dominat de imboldul de a acapara cât mai mult Si: ahtiat, avid, rapace, (înv) hapsân, (rar) lăcomit, (pop) hrăpăreț, lăcomos. 6 a (Fig; udp „la”, „de”, „după”) Avid. 7 a (Pex) Devorant.

LACOM, -Ă, lacomi, -e, adj. 1. Care mănîncă și bea cu poftă exagerat de mare, căruia îi place să mănînce mult; nesătul, mîncău, mîncăcios, nesățios. Bacii lacomi nu o dată Mi-l lipseau de prînz ori cină. IOSIF, P. 70. Așa să pedepsesc oamenii cei lacomi la mîncări și băuturi. RETEGANUL, P. II 61. Dacă acel om este lacom din fire și mai ales dacă are gusturi răsfățate, el o să se tot plîngă că nu i-ai dat mezelicuri și trufandale. ODOBESCU, S. III 39. ◊ (Adverbial) Din cînd în cînd, cîte unul scoate cîte un măr din buzunar și mușcă lacom. CAMIL PETRESCU, U. N. 324. Cum ajunge la fîntînă, cum începe a bea lacom la apă. CREANGĂ, P. 214. 2. Fig. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. «de», «după», «la») Cuprins de o dorință vie de a obține ceva; avid, doritor, dornic. Cu pasul meu lacom de drumuri Eu deapăn distanțele. BENIUC, V. 63. Tu, cel mai lacom dintre regi, Ai umilit popoare-ntregi. COȘBUC, P. I 91. Intră deci în hazna și, fiind mai lacom, luă cîți galbeni putu el duce. ISPIRESCU, L. 372. Nici lacom de avere, nici de cinuri. CREANGĂ, A. 135.

LACOM ~ă (~i, ~e) 1) Care bea și mănâncă mult și cu poftă; care nu se poate reține de la mâncare. 2) fig. Care este stăpânit de dorința de a avea cât mai mult; hrăpăreț. /<sl. lakomu

lacom a. 1. cui place să mănânce mult; 2. fig. care dorește cu ardoare: lacom de bani, de glorie. [Slav. LAKOMŬ, avid].

lácom, -ă adj. (vsl. lakomŭ). Avid, pofticĭos, nerăbdător să apuce ceĭa ce dorește: lupu e lacom de carne, porcu e animalu cel maĭ lacom. Fig. Om lacom de banĭ, de glorie. Adv. Cu lăcomie: a mînca lacom.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

lacom adj. m., pl. lacomi; f. lacomă, pl. lacome

lacom adj. m., pl. lacomi; f. lacomă, pl. lacome

lacom adj. m., pl. lacomi; f. sg. lacomă, pl. lacome

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LACOM adj. v. ahtiat, avid, dorit, dornic, jinduit, jinduitor, râvnitor.

LACOM adj. 1. v. mâncăcios. 2. v. hrăpăreț. 3. v. avid.

LACOM adj. 1. avid, mîncăcios, nesătul, nesățios, pofticios, (livr.) insațiabil, vorace, (rar) lăcomit, lăcomos, (înv. și reg.) mîncător, (reg.) lingareț, mîncăreț, (Mold.) hulpav, (înv.) hrănaci, mîncaci. (Om ~ la mîncare.) 2. aprig, apucător, hrăpăreț, nesătul, (livr.) cupid, rapace, (pop.) hapsîn. (E un om tare ~!) 3. avid, neîndestulat, (livr.) cupid, (fig.) nesătul, nesăturat, nesățios. (~ de bani, de cîștig.)

lacom adj. v. AHTIAT. AViD. DORIT. DORNIC. JINDUIT. JINDUITOR. RÎVNITOR.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

lacom (lacomă), adj.1. Mîncăcios, gurmand, nesătul. – 2. Vorace, devorator. – Megl. lacum. Sl. (bg.) lakomŭ (Miklosich, Lexicon, 331; Cihac, II, 163; Conev 86; DAR). – Der. lăcomos, adj.; lăcomește, adv.; lăcomi, vb., din sl. lakomiti sę, bg. lăkomja se; lăcomie, s. f., din sl. lakomije, bg. lakomija. – Din rom. provine mag. lákom (Edelspacher 24) și săs. lîkom, lîkomisch.

Intrare: lacom
lacom adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lacom
  • lacomul
  • lacomu‑
  • lacomă
  • lacoma
plural
  • lacomi
  • lacomii
  • lacome
  • lacomele
genitiv-dativ singular
  • lacom
  • lacomului
  • lacome
  • lacomei
plural
  • lacomi
  • lacomilor
  • lacome
  • lacomelor
vocativ singular
plural
lacum
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lacom, lacomăadjectiv

  • 1. adesea adverbial Care mănâncă și bea cu o poftă exagerată; căruia îi place să mănânce mult. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Bacii lacomi nu o dată Mi-l lipseau de prînz ori cină. IOSIF, P. 70. DLRLC
    • format_quote Așa să pedepsesc oamenii cei lacomi la mîncări și băuturi. RETEGANUL, P. II 61. DLRLC
    • format_quote Dacă acel om este lacom din fire și mai ales dacă are gusturi răsfățate, el o să se tot plîngă că nu i-ai dat mezelicuri și trufandale. ODOBESCU, S. III 39. DLRLC
    • format_quote Din cînd în cînd, cîte unul scoate cîte un măr din buzunar și mușcă lacom. CAMIL PETRESCU, U. N. 324. DLRLC
    • format_quote Cum ajunge la fîntînă, cum începe a bea lacom la apă. CREANGĂ, P. 214. DLRLC
  • 2. figurat Urmat de determinări introduse prin prepoziție „la”, „de”, „după”: avid, doritor, dornic, hrăpăreț, nesățios. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cu pasul meu lacom de drumuri Eu deapăn distanțele. BENIUC, V. 63. DLRLC
    • format_quote Tu, cel mai lacom dintre regi, Ai umilit popoare-ntregi. COȘBUC, P. I 91. DLRLC
    • format_quote Intră deci în hazna și, fiind mai lacom, luă cîți galbeni putu el duce. ISPIRESCU, L. 372. DLRLC
    • format_quote Nici lacom de avere, nici de cinuri. CREANGĂ, A. 135. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.