7 definiții pentru lămbuitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lămbuitor sn [At: DAMÉ, T. 115 / Pl: ~oare / E: lămbui + -tor] (Îrg) Lambar (1).

LĂMBUITÓR, lămbuitoare, s. n. Lambar. – Pronunțat: -bu-i-.

lămbuitór n., pl. oare. Rîndea de lămbuit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lămbuitór (-bu-i-) s. n., pl. lămbuitoáre

lămbuitór s. n., pl. lămbuitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LĂMBUITÓR s. (TEHN.) 1. v. ciubuc. 2. v. lambar.

LĂMBUITOR s. (TEHN.) 1. ciubuc, ciubucar, lambar, (rar) tipar. (~ este o unealtă de zidărie.) 2. lamba, lambar, (reg.) scobitor. (~ dulgherului.)

Intrare: lămbuitor
lămbuitor substantiv neutru
  • silabație: lăm-bu-i-tor info
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lămbuitor
  • lămbuitorul
  • lămbuitoru‑
plural
  • lămbuitoare
  • lămbuitoarele
genitiv-dativ singular
  • lămbuitor
  • lămbuitorului
plural
  • lămbuitoare
  • lămbuitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lămbuitor

etimologie: