2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LĂINICÍ, lăinicesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A umbla fără rost, a hoinări. – Din lainic.

LĂINICÍ, lăinicesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A umbla fără rost, a hoinări. – Din lainic.

lăinici vi [At: NEGRUZZI, S. I, 220 / Pzi: ~cesc / E: lainic] (Pop) 1 vi A umbla fără rost Si: a hoinări, a vagabonda. 2 vr A se obrăznici. 3 vr A se alinta.

LĂINICÍ, lăinicesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A umbla de colo pînă colo fără rost, a bate drumurile, a hoinări. Cîteodată, cînd sînt fără treabă, îmi place a lăinici pe ulițe, saucum se zicea număra pavelele. NEGRUZZI, S. I 320.

A LĂINICÍ ~ésc intranz. pop. 1) A fi lainic; a hoinări; a vagabonda. 2) fig. pop. A merge din loc în loc fără nici un scop; a hoinări; a vagabonda; a rătăci. /Din lainic

lăinicì v. Mold. a vagabonda: îmi place a lăinici pe uliți NEGR.

lăĭnicésc v. intr. (d. laĭnic). Est. Umblu laĭnic, hoĭnăresc, rătăcesc, lăĭdăcesc, vagabondez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lăinicí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lăinicésc, imperf. 3 sg. lăiniceá; conj. prez. 3 să lăiniceáscă

lăinicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lăinicésc, imperf. 3 sg. lăiniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. lăiniceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LĂINICÍ vb. v. alinta, cocoli, hoinări, obrăznici, răsfăța, răzgâia, vagabonda.

lăinici vb. v. ALINTA. COCOLI. HOINĂRI. OBRĂZNICI. RĂSFĂȚA. RĂZGÎIA. VAGABONDA.

Intrare: lăinicire
lăinicire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăinicire
  • lăinicirea
plural
  • lăiniciri
  • lăinicirile
genitiv-dativ singular
  • lăiniciri
  • lăinicirii
plural
  • lăiniciri
  • lăinicirilor
vocativ singular
plural
Intrare: lăinici
verb (V406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lăinici
  • lăinicire
  • lăinicit
  • lăinicitu‑
  • lăinicind
  • lăinicindu‑
singular plural
  • lăinicește
  • lăiniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lăinicesc
(să)
  • lăinicesc
  • lăiniceam
  • lăinicii
  • lăinicisem
a II-a (tu)
  • lăinicești
(să)
  • lăinicești
  • lăiniceai
  • lăiniciși
  • lăiniciseși
a III-a (el, ea)
  • lăinicește
(să)
  • lăinicească
  • lăinicea
  • lăinici
  • lăinicise
plural I (noi)
  • lăinicim
(să)
  • lăinicim
  • lăiniceam
  • lăinicirăm
  • lăiniciserăm
  • lăinicisem
a II-a (voi)
  • lăiniciți
(să)
  • lăiniciți
  • lăiniceați
  • lăinicirăți
  • lăiniciserăți
  • lăiniciseți
a III-a (ei, ele)
  • lăinicesc
(să)
  • lăinicească
  • lăiniceau
  • lăinici
  • lăiniciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lăinici

etimologie:

  • lainic
    surse: DEX '98 DEX '09