10 definiții pentru lăibăraș laibăraș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LĂIBĂRÁȘ, lăibărașe, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui laibăr (1); lăibăruț. [Var.: laibăráș s. n.] – Laibăr + suf. -aș.

lăibăraș sn [At: BANUȘ, P. 118 / V: (reg) lai~ / Pl: ~e / E: laibăr1 + -aș] 1-6 (Șhp) Laibăr1 (1-3) (mic) Si: (reg) lăibărac (1-6), lăibărel (1-6), lăibăriță (1-6), lăibăruc (1-6), lăibărucă (1-6), lăibăruș (1-6), lăibăruț (1-6).

LĂIBĂRÁȘ, lăibărașe, s. n. Diminutiv al lui laibăr (1); lăibăruț. [Var.: laibăráș s. n.] – Laibăr + suf. -aș.

LĂIBĂRÁȘ, lăibărașe, s. n. Diminutiv al lui laibăr (1). (Atestat în forma laibăraș) Ce mi-e boala din oraș? Camfor am sub laibăraș. BANUȘ, B. 29. – Variantă; laibăráș s. n.

LAIBĂRÁȘ s. n. v. lăibăraș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lăibăráș (pop.) s. n., pl. lăibăráșe

lăibăráș s. n., pl. lăibăráșe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: lăibăraș
lăibăraș substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăibăraș
  • lăibărașul
  • lăibărașu‑
plural
  • lăibărașe
  • lăibărașele
genitiv-dativ singular
  • lăibăraș
  • lăibărașului
plural
  • lăibărașe
  • lăibărașelor
vocativ singular
plural
laibăraș substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • laibăraș
  • laibărașul
  • laibărașu‑
plural
  • laibărașe
  • laibărașele
genitiv-dativ singular
  • laibăraș
  • laibărașului
plural
  • laibărașe
  • laibărașelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lăibăraș laibăraș

etimologie:

  • Laibăr + sufix -aș.
    surse: DEX '98 DEX '09