2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LĂBĂRȚÁT, -Ă, lăbărțați, -te, adj. 1. (Despre haine) Care și-a stricat forma, lărgindu-se prea mult; deformat. ♦ (Despre scris) Cu litere prea mari, nelegate între ele sau prea distanțate. 2. Fig. (Despre stil) Cu dezvoltări prea mari, lipsit de concizie, prolix, diluat. ♦ (Despre felul de a vorbi) Prea rar, tărăgănat. ♦ (Despre gesturi) Care arată lipsă de vioiciune, încetineală, lene. – V. lăbărța.

LĂBĂRȚÁT, -Ă, lăbărțați, -te, adj. 1. (Despre haine) Care și-a stricat forma, lărgindu-se prea mult; deformat. ♦ (Despre scris) Cu litere prea mari, nelegate între ele sau prea distanțate. 2. Fig. (Despre stil) Cu dezvoltări prea mari, lipsit de concizie, prolix, diluat. ♦ (Despre felul de a vorbi) Prea rar, tărăgănat. ♦ (Despre gesturi) Care arată lipsă de vioiciune, încetineală, lene. – V. lăbărța.

lăbărțat, ~ă a [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) ~bâr~ / Pl: ~ați, ~e / E: lăbărța] 1 (D. îmbrăcăminte, țesături) Care s-a lărgit în mod exagerat Si: (reg) lăbărțos (1). 2 (Pex; d. îmbrăcăminte, țesături) Deformat. 3 (D. trup, părți ale trupului) Care s-a umflat și atârnă Si: (reg) lăbărțos (3). 4 (D. convoaie, grupuri etc.) Care se întinde neregulat Si: (reg) lăbărțos (4). 5 (Fam; d. oameni) Care s-a întins în mod neplăcut Si: (reg) lăbărțos (5). 6 (D. scris) Cu litere prea mari și distanțate Si: (reg) lăbărțos (6). 7 (D. cărți, opere literare, stil) Lipsit de concizie Si: prolix, (fam) diluat, (reg) lăbărțos (7). 8 (Fig; d. gesturi, atitudini, stări de spirit) Necoordonat. 9 (Pex; fig; d. gesturi) Larg. 10 (Fig; d. strigăte, chiote etc.) Lipsit de vigoare Si: (reg) lăbărțos (8). 11 (Fig; d. vorbire, cântec) Tărăgănat. 12 (Reg; fig; d. oameni) Îngâmfat.

LĂBĂRȚÁT, -Ă, lăbărțați, -te, adj. 1. (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Care și-a stricat forma, care s-a lărgit prea mult. V. deformat. Unul cu haine roase și lăbărțate. PAS, Z. I 151. ◊ Fig. Alt căruțaș, unul voinic, lăbărțat din picioare ca un rățoi. CAMILAR, N. II 321. Purta îmbrăcămintea de paiață, Pe-un trup de broască, slab și lăbărțat. LESNEA, I. 46. ◊ (Substantivat) Brațe voinice îl țineau zdravăn și lăbărțatul răcnea. CAMILAR, N. II 321. ♦ (Despre scris) Cu litere late, nelegate, prea distanțate. (Adverbial) În cîteva locuri, mîini fricoase au tras desenuri în fugă: un nas, sub care scrie lăbărțat «nasul lui Procopie». BASSARABESCU, S. N. 101. 2. Fig. (Despre gesturi) Lipsit de vigoare, moale, neprecizat. Un gest lăbărțat al mîinii, ca o făgăduială pentru viitor. ARDELEANU, D. 34. ♦ (Despre stil) Lipsit de conciziune, cu dezvoltări prea mari, umflat. ♦ (Despre felul de a vorbi) Rar, tărăgănat. Glasul muzical, răsfățat, puțin cam lăbărțat al Zoei lăsă un ecou îndelung în tăcere. DUMITRIU, N. 107.

LĂBĂRȚÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A SE LĂBĂRȚA. 2) (despre scris) Care este neglijent și cu distanțe prea mari între litere. 3) (despre stil) Care se caracterizează prin amănunte de prisos. 4) (despre vorbire) Care este rar și monoton; tărăgănat. 5) (despre mers) Care este lipsit de eleganță; greoi și legănat. /v. a se lăbărța

lăbărțat a. 1. destins, moale, lăsat în jos: are gura lăbărțată PANN; 2. fig. destrămat: cu hăinuța lăbărțată PANN. [Alterat poate din răbălțat, destins (v. bălțit)).

LĂBĂRȚÁ, lăbărțez, vb. I. Refl. (Adesea fig.) A se lărgi excesiv, a se deforma; a se întinde în lături. – Et. nec.

LĂBĂRȚÁ, lăbărțez, vb. I. Refl. (Adesea fig.) A se lărgi excesiv, a se deforma; a se întinde în lături. – Et. nec.

lăbărța [At: BREZOIANU, A. 577/18 / V: (reg) ~bâr~ / Pzi: ez / E: ml rebalteare] 1-2 vtr A (se) lărgi în mod exagerat. 3-4 vtr (Pex) A (se) deforma. 5-6 vtr A (se) umfla, făcând să atârne. 7-8 vtr (D. convoaie, grupuri etc.) A (se) întinde neregulat. 9 vr (Fig; d. oameni) A se întinde în mod neplăcut. 10 vr (Reg; fig) A se îngâmfa.

lăbârțat, ~ă a vz lăbărțat

LĂBĂRȚÁ, lăbărțez, vb. I. Refl. A se lărgi, a se desface, a se întinde neregulat, a se deforma. Haina s-a lăbărțat.Detașamentele s-au lăbărțat... soldații nu mai păstrau rîndul. PAS, Z. III 54. ◊ Fig. Consfătuirea se înmuia și se lăbărța. REBREANU, R. I 135. ◊ Tranz. Orașul își lăbărța sub deal deșirările lui de uliți. MACEDONSKI, O. III 48. Atunci nucul se-ntristează, Ramurile-și crăcănează, Spre pămînt le lăbărțează. ȘEZ. VII 44.

A SE LĂBĂRȚÁ mă ~éz intranz. pop. A crește excesiv în dimensiuni (mai ales în lățime), pierzând forma; a se lăți. /Orig. nec.

lăbărțéz v. tr. (cp. cu bălțesc). Fam. Lărgesc, diformez: a lăbărța niște ghete. V. refl. Ghete lăbărțate. Gură lăbărțată, gură mare cu buze dezbălăzate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lăbărțá (a ~) vb., ind. prez. 3 lăbărțeáză

lăbărțá vb., ind. prez. 1 sg. lăbărțéz, 3 sg. și pl. lăbărțeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LĂBĂRȚAT adj. lărgit. (Haină ~.)

LĂBĂRȚA vb. a se lărgi. (Haina s-a ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

lăbărțá (lăbărțéz, lăbărțát), vb. refl. – A decădea, a se prăbuși, a ceda, a-și pierde forma îmbrăcămintea sau încălțămintea purtată prea mult. Origine expresivă. Pare a fi o var. a lui dăbălăza, prin intermediul unei var. (de)-lăbăza, cu infixul r, ca și în alte cazuri de creații spontane, (cf. hîra-hîrța, hanță-handră, fleață-fleoarță etc.). Cf. sb. labrcnuti „a valora puțin”, care, de asemenea, pare de origine expresivă. După Cihac, II, 163, pus în legătură cu sb. labrnja „rît”. DAR propune un der. puțin probabil de la bîrță cu pref. re- (cf. Dacor., III, 818); și Scriban leagă pe lăbărța cu bălți.Der. lăbărțătură.

Intrare: lăbărțat
lăbărțat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăbărțat
  • lăbărțatul
  • lăbărțatu‑
  • lăbărța
  • lăbărțata
plural
  • lăbărțați
  • lăbărțații
  • lăbărțate
  • lăbărțatele
genitiv-dativ singular
  • lăbărțat
  • lăbărțatului
  • lăbărțate
  • lăbărțatei
plural
  • lăbărțați
  • lăbărțaților
  • lăbărțate
  • lăbărțatelor
vocativ singular
plural
lăbârțat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: lăbărța
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lăbărța
  • lăbărțare
  • lăbărțat
  • lăbărțatu‑
  • lăbărțând
  • lăbărțându‑
singular plural
  • lăbărțea
  • lăbărțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lăbărțez
(să)
  • lăbărțez
  • lăbărțam
  • lăbărțai
  • lăbărțasem
a II-a (tu)
  • lăbărțezi
(să)
  • lăbărțezi
  • lăbărțai
  • lăbărțași
  • lăbărțaseși
a III-a (el, ea)
  • lăbărțea
(să)
  • lăbărțeze
  • lăbărța
  • lăbărță
  • lăbărțase
plural I (noi)
  • lăbărțăm
(să)
  • lăbărțăm
  • lăbărțam
  • lăbărțarăm
  • lăbărțaserăm
  • lăbărțasem
a II-a (voi)
  • lăbărțați
(să)
  • lăbărțați
  • lăbărțați
  • lăbărțarăți
  • lăbărțaserăți
  • lăbărțaseți
a III-a (ei, ele)
  • lăbărțea
(să)
  • lăbărțeze
  • lăbărțau
  • lăbărța
  • lăbărțaseră
lăbârța
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lăbărțat lăbârțat

  • 1. (Despre haine) Care și-a stricat forma, lărgindu-se prea mult.
    exemple
    • Unul cu haine roase și lăbărțate. PAS, Z. I 151.
      surse: DLRLC
    • figurat Alt căruțaș, unul voinic, lăbărțat din picioare ca un rățoi. CAMILAR, N. II 321.
      surse: DLRLC
    • figurat Purta îmbrăcămintea de paiață, Pe-un trup de broască, slab și lăbărțat. LESNEA, I. 46.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Brațe voinice îl țineau zdravăn și lăbărțatul răcnea. CAMILAR, N. II 321.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre scris) Cu litere prea mari, nelegate între ele sau prea distanțate.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • (și) adverbial În cîteva locuri, mîini fricoase au tras desenuri în fugă: un nas, sub care scrie lăbărțat «nasul lui Procopie». BASSARABESCU, S. N. 101.
        surse: DLRLC
  • 2. figurat (Despre stil) Cu dezvoltări prea mari, lipsit de concizie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: diluat prolix umflat
    • 2.1. (Despre felul de a vorbi) Prea rar.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: rar tărăgănat attach_file un exemplu
      exemple
      • Glasul muzical, răsfățat, puțin cam lăbărțat al Zoei lăsă un ecou îndelung în tăcere. DUMITRIU, N. 107.
        surse: DLRLC
    • 2.2. (Despre gesturi) Care arată lipsă de vioiciune, încetineală, lene.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: moale neprecizat attach_file un exemplu
      exemple
      • Un gest lăbărțat al mîinii, ca o făgăduială pentru viitor. ARDELEANU, D. 34.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi lăbărța
    surse: DEX '98 DEX '09

lăbărța lăbârța

  • 1. adesea figurat A se lărgi excesiv; a se întinde în lături.
    exemple
    • Haina s-a lăbărțat.
      surse: DLRLC
    • Detașamentele s-au lăbărțat... soldații nu mai păstrau rîndul. PAS, Z. III 54.
      surse: DLRLC
    • figurat Consfătuirea se înmuia și se lăbărța. REBREANU, R. I 135.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Orașul își lăbărța sub deal deșirările lui de uliți. MACEDONSKI, O. III 48.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Atunci nucul se-ntristează, Ramurile-și crăcănează, Spre pămînt le lăbărțează. ȘEZ. VII 44.
      surse: DLRLC

etimologie: