2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lățuire2 sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: lățui2] 1-2 Lățuială2 (1-2).

lățuire1 sf [At: POLIZU / V: (reg) leț~ / Pl: ~ri / E: lățui1] Lățuială1 (1-2).

lățui2 vt [At: KLEIN, D. / V: (reg) leț~ / Pzi: ~esc / E: laț2 + -ui] 1 (C.i. construcții sau părți ale acestora) A bate lați1 Si: a lănțui (5). 2 A acoperi cu lațuri2 Si: a lănțui (6).

lățui1 vt [At: LM / Pzi: ~esc / E: laț1 + -ui] 1 A prinde într-un laț1 (1). 2 (Reg; d. mașini de cusut) A face ața ghemotoc.

2) lățuĭésc v. tr. (d. laț 2). Rar. Strîng în laț.

1) lățuĭésc v. tr. (d. laț, leaț, leț). Pun lețurĭ uneĭ construcțiunĭ. – Și lețuĭesc.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

lățuí, lățuiésc, vb. IV (pop.) 1. a pune lețuri, șipci la o construcție. 2. a strânge în laț.

Intrare: lățuire
lățuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lățuire
  • lățuirea
plural
  • lățuiri
  • lățuirile
genitiv-dativ singular
  • lățuiri
  • lățuirii
plural
  • lățuiri
  • lățuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: lățui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lățui
  • lățuire
  • lățuit
  • lățuitu‑
  • lățuind
  • lățuindu‑
singular plural
  • lățuiește
  • lățuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lățuiesc
(să)
  • lățuiesc
  • lățuiam
  • lățuii
  • lățuisem
a II-a (tu)
  • lățuiești
(să)
  • lățuiești
  • lățuiai
  • lățuiși
  • lățuiseși
a III-a (el, ea)
  • lățuiește
(să)
  • lățuiască
  • lățuia
  • lățui
  • lățuise
plural I (noi)
  • lățuim
(să)
  • lățuim
  • lățuiam
  • lățuirăm
  • lățuiserăm
  • lățuisem
a II-a (voi)
  • lățuiți
(să)
  • lățuiți
  • lățuiați
  • lățuirăți
  • lățuiserăți
  • lățuiseți
a III-a (ei, ele)
  • lățuiesc
(să)
  • lățuiască
  • lățuiau
  • lățui
  • lățuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)