kola smi vz cola

KOLA s. m. Arbore tropical al cărui fruct în formă de nucă conține multă cafeină și se întrebuințează în medicină și în industria alimentară.

KOLA s.m.invar. v. cola.

COLA¹, cola, s. m. Arbore exotic, înalt de 10-15 m, cu fructe albe sau roșii de mărimea unei nuci, care conțin alcaloizi stimulanți (Cola nitida). – Din fr. cola, kola.

cola smi [At: DEX² / E: fr cola, kola] Arbore tropical cu frunze albe sau roșii de forma unei nuci, care conțin alcaloizi stimulanți (Cola nitida).

COLA¹ s. f. invar. Arbore tropical cu fructe albe sau roșii de forma unei nuci, care conțin alcaloizi stimulanți (Cola nitida). – Din fr. cola, kola.

COLA s.m.invar. Arbore tropical ale cărui fructe conțin cafeină și teobromină. // s.n. Băutură preparată din fructul acestui arbore. [Scris și kola. / < fr. cola, kola < cuv. sudanez].

COLA¹ s. m. inv. arbore tropical ale cărui fructe conțin cafeină și teobromină. (< fr. cola, kola)

COLA m. 1) Arbore tropical cu fructe în formă de nucă care conțin cofeină și substanțe tanante. 2) Fructul acestui arbore. 3) Băutură răcoritoare preparată din fructul acestui arbore. /<fr. cola, kola

cola² (arbore) s. m., pl. cola

cola¹ (arbore) s. m., pl. cola

cola s. m. invar.

kola (pl. ϰῶλα; sg. ϰῶλον), serie ritmică corespunzătoare unui membru de perioadă*; succesiune simetrică de măsuri aksak [v. sistem (II, 6)].

KOLA, peninsulă în NV Federației Ruse, între Marea Albă și M. Barents; c. 100 mii km². Relief muntos în V (M-ții Hibini, alt. max.: 1.191 m), deluros în centru și vălurit în S, cu unele lacuri glaciare. Climă blândă, datorită influenței Golfstrom-ului. Vegetație de tundră, silvotundră și păduri de conifere. Expl. de apatite, nefelin, nichel, fier și cupru. Orașe pr.: Murmansk, Severomarsk, Umba.