KIVI s.m. v. kiwi.

KIWI, kiwi, s. f., s. n. 1. S. f. Pasăre acarinată din Noua Zeelandă, pe cale de dispariție, înaltă de 30 cm, cu aripile atrofiate, lipsită de claviculă, care se hrănește cu larve de insecte și duce o viață nocturnă (Apteryx australis). 2. S. n. Fruct comestibil al plantei Actinidia chinensis din Asia, cu formă ovală, de mărimea unui măr mijlociu, cu miezul verde, cărnos, acrișor și cu coaja pufoasă, verde-maronie. – Din fr. kiwi, engl. kiwi[fruit].

kiwi [At: DN³ / E: fr kiwi, eg kiwi (fruit)] 1 sfi Pasăre acarinată din Noua Zeelandă, pe cale de dispariție, înaltă de cca 30 cm, cu aripile atrofiate, lipsită de claviculă, care se hrănește cu larve de insecte și duce o viață nocturnă (Apterix australis). 2 sni Fruct comestibil al plantei Actinidia chinensis din Asia, cu formă ovală, de mărimea unui măr mijlociu, cu miezul verde, cărnos, acrișor și cu coaja pufoasă, verde-maronie. 3 sni Suc obținut din fructul kiwi (2).

KIWI s. f. invar. 1. Pasăre acarinată din Noua Zeelandă, pe cale de dispariție, înaltă de 30 cm, cu aripile atrofiate, lipsită de claviculă, care se hrănește cu larve de insecte și duce o viață nocturnă (Apteryx australis). 2. Fruct comestibil al plantei Actinidia chinensis din Asia, cu formă ovală, de mărimea unui măr mijlociu, cu miezul verde, cărnos, acrișor și cu coaja pufoasă, verde-maronie. – Din fr. kiwi, engl. kiwi[fruit].

KIWI s.m. Pasăre din Noua Zeelandă, de mărimea unei găini, cu ciocul lung și ascuțit, care nu poate zbura, avînd aripile atrofiate. [Scris și kivi. / < fr. kiwi].

kiwi s. f. inv. 1. pasăre acarinată din Noua Zeelandă, cu ciocul lung și ascuțit, ușor curbat, având aripile atrofiate; apterix. 2. fruct exotic, asemănător cu para, cu scoarța păroasă și pulpa verde și dulce ♦ băutură răcoritoare din acest fruct (< fr., engl. kiwi).

KIWI¹ f. invar. Pasăre nocturnă de talie medie, cu aripile atrofiate, cu ciocul lung și ascuțit, cu pene flocoase, care se hrănește cu larve și insecte și este răspîndită numai în Noua Zeelandă. /< fr. kiwi, germ. Kiwi

KIWI² f. invar. 1) Fruct parfumat al unei plante din familia lianelor, coaja flocoasă a căruia se aseamănă cu penele păsării cu același nume. 2) Băutură preparată din acest fruct. /< fr. kiwi, germ. Kiwi

kiwi¹ (fruct) (engl.) s. n., pl. kiwi

kiwi² (pasăre) (cuv. maori) s. f., pl. kiwi

kiwi s. f. invar.

KIWI s. (ORNIT.; Apteryx australis) apterix.

KIVI, Aleksis (pseud. lui Aleksis Stenvall) (1834-1872), scriitor finlandez. Clasic al literaturii finlandeze. Romane („Șapte frați” – capodoperă a literaturii nordice) și drame („Kullervo”, „Cizmarul satului”, „Lea”), în care împletește într-un mod original romantismul cu realismul. Lirică modernistă inspirată din folclor, relevând un nou sentiment al naturii.

KÍWI (< fr., engl. {i}) s. f. 1. Pasăre acarinată neozeelandeză pe care de dispariție, înaltă de 30 cm (Apteryx australis). Se hrănește cu viermi, larve de insecte și, bazându-se pe un simț olfactiv dezvoltat, duce o viață nocturnă. Este simbolul național al Noii Zeelande, fiind protejată prin lege. 2. Plantă volubilă, lemnoasă, originară din China, cu frunze de 6-15 cm lungime și 3-10 cm lățime, fructe bace verzui, cu pulpa comestibilă, bogate în vitamina C (Actinidia chinensis). Se înmulțește prin butașii colectați toamna și păstrați în nisip, la rece; se plantează primăvara. Cultivată pentru prima oară pe scară largă (1950) în Noua Zeelandă, unde a căpătat numele de k.