O definiție pentru kima


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

kíma s. f.

Intrare: kima
substantiv feminin (F159)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • kima
  • kima
plural
genitiv-dativ singular
  • kime
  • kimei
plural
vocativ singular
plural