3 definiții pentru kief


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

kief sn [At: DN3 / P: ki-ef / Pl: ? / E: fr kief] (La orientali) Repaus absolut.

KIÉF s.n. Stare de repaus absolut (la orientali). [Pron. ki-ef. / < fr. kief].

KIÉF s. n. 1. Repaus absolut, în mijlocul zilei, la orientali. 2. Stare de beatitudine. (din fr. kief < ar. maghrebian kayf = plăcere, sănătate, stare de satisfacție deplină; bucurie; stare de veselie provocată de hașiș; hașiș > tc. keyif)

Intrare: kief
  • silabație: ki-ef info
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR, MDN '08
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • kief
  • kieful
  • kiefu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • kief
  • kiefului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

kief

  • 1. Stare de repaus absolut (la orientali).
    surse: DN
  • 2. Stare de beatitudine.
    surse: MDN '00

etimologie: