3 definiții pentru kief

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

kief sn [At: DN3 / P: ki-ef / Pl: ? / E: fr kief] (La orientali) Repaus absolut.

KIEF s.n. Stare de repaus absolut (la orientali). [Pron. ki-ef. / < fr. kief].

KIEF s. n. 1. Repaus absolut, în mijlocul zilei, la orientali. 2. Stare de beatitudine. (din fr. kief < ar. maghrebian kayf = plăcere, sănătate, stare de satisfacție deplină; bucurie; stare de veselie provocată de hașiș; hașiș > tc. keyif)

Intrare: kief
  • silabație: ki-ef info
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR, MDN '08
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • kief
  • kieful
  • kiefu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • kief
  • kiefului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

kiefsubstantiv neutru

  • 1. Stare de repaus absolut (la orientali). DN
  • 2. Stare de beatitudine. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.