3 definiții pentru kief
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
kief sn [At: DN3 / P: ki-ef / Pl: ? / E: fr kief] (La orientali) Repaus absolut.
KIEF s.n. Stare de repaus absolut (la orientali). [Pron. ki-ef. / < fr. kief].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
KIEF s. n. 1. Repaus absolut, în mijlocul zilei, la orientali. 2. Stare de beatitudine. (din fr. kief < ar. maghrebian kayf = plăcere, sănătate, stare de satisfacție deplină; bucurie; stare de veselie provocată de hașiș; hașiș > tc. keyif)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Intrare: kief
- silabație: ki-ef
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR, MDN '08 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
kiefsubstantiv neutru
- 1. Stare de repaus absolut (la orientali). DN
- 2. Stare de beatitudine. MDN '00
etimologie:
- kief DN