8 definiții pentru kidnapping kidnaping


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

KÍDNAPPING s. n. Răpire de persoane, făcută pentru a șantaja sau pentru a teroriza. – Din engl. kidnapping.

kidnapping sn [At: DN3 / P: ~ne-ping[1] / Pl: (rar) ~uri / E: eg kidnapping] (Rar) 1 Răpire a unui copil făcută pentru a șantaja sau pentru o recompensă. 2 (Pgn) Răpire.

  1. Neconcordanță între accentuarea formei principale și accentuarea pronunției. — cata

KIDNÁPPING s. n. (Rar) Răpire de persoane, făcută pentru a șantaja sau pentru a teroriza. – Din engl. kidnapping.

KIDNÁPPING s.n. (Americanism) Rapt, răpire de copii, făcută cu scopul de a extorca bani sau a teroriza. ♦ Răpire. [< americ. kidnapping].

KIDNÁPPING s. n. răpire (de copii), cu scopul de a extorca bani sau a teroriza. (< amer. kidnapping)

kidnáping s. n. (americanism) Răpire (la origine de copii) ◊ „Sub pretextul «apărării», mii de copii sud-vietnamezi sunt răpiți [...] și duși aiurea, viitori pribegi prin lume. De fapt este vorba de un «kidnaping» de masă.” Sc. 9 IV 75 p. 6 (din engl. americ. kidnapping; cf. fr. kidnapping; DMN 1964; DN3, DEX-S)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

kídnapping (angl.) s. n., art. kídnappingul


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

Intrare: kidnapping
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • kidnapping
  • kidnappingul
  • kidnappingu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • kidnapping
  • kidnappingului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • kidnaping
  • kidnapingul
  • kidnapingu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • kidnaping
  • kidnapingului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

kidnapping kidnaping

  • 1. Răpire de persoane, făcută pentru a șantaja sau pentru a teroriza.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: kidnapare

etimologie: