2 definiții pentru kevir
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
KEVIR s. n. Fund al unei depresiuni, în regiunile premontane din Iran, pustiu, cu argile sărate. (cf. germ. Kewir)
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
KEVIR (DASHT-KAVÎR [daʃt-i-kaví:r]), zonă depresionară deșertică în N. pod. Iran, acoperită de soluri sărăturate. În timpul sezonului ploios se formează numeroase mlaștini. Alt. medie: 640 m. Vegetație sărăcăcioasă.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: kevir
kevir substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: MDN '08 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
kevir, keviresubstantiv neutru
- 1. Fund al unei depresiuni, în regiunile premontane din Iran, pustiu, cu argile sărate. MDN '00
etimologie:
- Kewir MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.