9 definiții pentru karling


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

KÁRLING, karlinguri, s. n. (Geol.) Creastă de munte stâncoasă, ascuțită; custură (2). – Din germ. Karling.

KÁRLING, karlinguri, s. n. (Geol.) Creastă de munte stâncoasă, ascuțită; custură (2). – Din germ. Karling.

karling sn [At: DN3 / Pl: ~uri / E: ger Karling] (Glg) Creastă de munte stâncoasă, ascuțită Si: custură.

KÁRLING s.n. (Geol.) Horn. [< germ. Karling, cf. fr., engl. karling].

KÁRLING s. n. creastă de munte stâncoasă, crenelată și ascuțită, specifică morfologiei glaciare. (< germ. Karling, fr., engl. karling)

KÁRLING ~uri n. Creastă de munte stâncoasă și ascuțită. /< germ. Karling


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!kárling s. n., pl. kárlinguri

kárling s. n., pl. kárlinguri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

KARLING s. (GEOGR.) custură. (~ al unui munte.)

Intrare: karling
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • karling
  • karlingul
  • karlingu‑
plural
  • karlinguri
  • karlingurile
genitiv-dativ singular
  • karling
  • karlingului
plural
  • karlinguri
  • karlingurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

karling

etimologie: