2 definiții pentru karacurt


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

karacurt sm [At: DN3 / Pl: ~rți / E: nct] Păianjen mic din Asia Centrală, a cărui mușcătură este mortală.

KARACÚRT s.m. (Zool.) Păianjen mic din Asia Centrală, a cărui mușcătură este mortală. [Et. incertă].

Intrare: karacurt
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • karacurt
  • karacurtul
  • karacurtu‑
plural
  • karacurți
  • karacurții
genitiv-dativ singular
  • karacurt
  • karacurtului
plural
  • karacurți
  • karacurților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

karacurt

  • 1. zoologie Păianjen mic din Asia Centrală, a cărui mușcătură este mortală.
    surse: DN

etimologie: