2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUSTIȚIÁ vb. tr. a executa (pe cineva prin moarte). (< it. giustiziare)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

justițiá vb., ind. prez. 3 sg. justițiáză

Intrare: justițiere
justițiere infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • justițiere
  • justițierea
plural
  • justițieri
  • justițierile
genitiv-dativ singular
  • justițieri
  • justițierii
plural
  • justițieri
  • justițierilor
vocativ singular
plural
justițiat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • justițiat
  • justițiatul
  • justițiatu‑
  • justiția
  • justițiata
plural
  • justițiați
  • justițiații
  • justițiate
  • justițiatele
genitiv-dativ singular
  • justițiat
  • justițiatului
  • justițiate
  • justițiatei
plural
  • justițiați
  • justițiaților
  • justițiate
  • justițiatelor
vocativ singular
plural
Intrare: justiția
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • justiția
  • justițiere
  • justițiat
  • justițiatu‑
  • justițiind
  • justițiindu‑
singular plural
  • justiția
  • justițiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • justițiez
(să)
  • justițiez
  • justițiam
  • justițiai
  • justițiasem
a II-a (tu)
  • justițiezi
(să)
  • justițiezi
  • justițiai
  • justițiași
  • justițiaseși
a III-a (el, ea)
  • justiția
(să)
  • justițieze
  • justiția
  • justiție
  • justițiase
plural I (noi)
  • justițiem
(să)
  • justițiem
  • justițiam
  • justițiarăm
  • justițiaserăm
  • justițiasem
a II-a (voi)
  • justițiați
(să)
  • justițiați
  • justițiați
  • justițiarăți
  • justițiaserăți
  • justițiaseți
a III-a (ei, ele)
  • justiția
(să)
  • justițieze
  • justițiau
  • justiția
  • justițiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)