4 definiții pentru juriza


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JURIZÁ, jurizez, vb. I. Tranz. A analiza și a stabili o ierarhie între candidații, concurenții la un concurs, examen etc. – Juriu + suf. -iza.

JURIZÁ vb. tr. a supune judecății unui juriu. (< juriu + -iza)

jurizá vb. I A fi supus judecății unui juriu ◊ „[...] însăși prezența în secțiunea competitivă (ce va fi jurizată de [...]) este o dovadă a calităților sale [...]” R.l. 29 VIII 92 p. 4. ◊ „Sperietorile de ciori au fost confecționate în fața publicului, jurizate și vândute la licitație publică.” R.l. 19 V 94 p. 16 (din juriu + -iza)[1]

  1. Explicația și exemplele se referă mai degrabă la adjectivul jurizat, nu la verb. — gall

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jurizá (a ~) vb., ind. prez. 3 jurizeáză

Intrare: juriza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • juriza
  • jurizare
  • jurizat
  • jurizatu‑
  • jurizând
  • jurizându‑
singular plural
  • jurizea
  • jurizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jurizez
(să)
  • jurizez
  • jurizam
  • jurizai
  • jurizasem
a II-a (tu)
  • jurizezi
(să)
  • jurizezi
  • jurizai
  • jurizași
  • jurizaseși
a III-a (el, ea)
  • jurizea
(să)
  • jurizeze
  • juriza
  • juriză
  • jurizase
plural I (noi)
  • jurizăm
(să)
  • jurizăm
  • jurizam
  • jurizarăm
  • jurizaserăm
  • jurizasem
a II-a (voi)
  • jurizați
(să)
  • jurizați
  • jurizați
  • jurizarăți
  • jurizaserăți
  • jurizaseți
a III-a (ei, ele)
  • jurizea
(să)
  • jurizeze
  • jurizau
  • juriza
  • jurizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

juriza

  • 1. A analiza și a stabili o ierarhie între candidații, concurenții la un concurs, examen etc.
    surse: DEX '09 MDN '00

etimologie:

  • Juriu + sufix -iza.
    surse: DEX '09 MDN '00