2 intrări
12 definiții
din care- explicative (6)
- morfologice (6)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
JUPUITOR, -OARE, jupuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Adesea fig.) (Persoană) care jupoaie. [Pr.: -pu-i-. – Var.: (reg.) jupitor, -oare adj., s. m. și f.] – Jupui + suf. tor.
JUPUITOR, -OARE, jupuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Adesea fig.) (Persoană) care jupoaie. [Pr.: -pu-i-. – Var.: (reg.) jupitor, -oare adj., s. m. și f.] – Jupui + suf. tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
jupuitor, ~oare smf, a [At: DA / V: ~pitor / Pl: ~i, ~oare / E: jupui + -tor] 1-2 (Persoană) care jupoaie (2) animale. 3-4 (Fig) (Persoană) care jefuiește.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
jupuitor m. cel ce jupoaie.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
JUPITOR, -OARE adj., s. m. și f. v. jupuitor.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
JUPITOR, -OARE adj., s. m. și f. v. jupuitor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
jupitor, ~oare smf, a vz jupuitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JUPITOR, -OARE, jupitori, -oare, adj. (Regional) Persoană care jupoaie pielea animalelor. Jupitorul se uită cu uimire în jurul lui; ș-avea parcă un zîmbet de biruință. SADOVEANU, O. II 487.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
jupuitor ((persoană) care jupoaie) adj. m., s. m., pl. jupuitori; adj. f., s. f. sg. și pl. jupuitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
jupuitor adj. m., s. m., pl. jupuitori; adj. f., s. f. sg. și pl. jupuitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
jupuitor adj. m., s. m., pl. jupuitori; f. sg. și pl. jupuitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
jupitor ((persoană) care jupoaie) (reg.) adj. m., s. m., pl. jupitori; adj. f., s. f. sg. și pl. jupitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
jupitor (reg.) adj. m., s. m., pl. jupitori; adj. f., s. f. sg. și pl. jupitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
jupitor s. m., adj. m., pl. jupitori; f. sg. și pl. jupitoare, g.-d. sg. art. jupitoarei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
jupuitor, jupuitori / jupitor, jupitorisubstantiv masculin jupuitoare, jupuitoare / jupitoare, jupitoaresubstantiv feminin jupuitor, jupuitoare / jupitor, jupitoareadjectiv
- 1. (Persoană) care jupoaie. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
- Jupitorul se uită cu uimire în jurul lui; ș-avea parcă un zîmbet de biruință. SADOVEANU, O. II 487. DLRLC
-
- 2. (Persoană) care jefuiește. MDA2
etimologie:
- Jupui + sufix tor. DEX '09 MDA2 DEX '98