3 intrări

59 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

jupoit[1] sn vz jupuit1 corectat(ă)

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

JUPI vb. IV v. jupui.

JUPUI, jupoi, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. și refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupi vb. IV] – Din bg. župia.

JUPUI, jupoi, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. și refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupi vb. IV] – Din bg. župia.

JUPUIT2, -Ă, jupuiți, -te, adj. (Despre piele) Luat, tras de pe corp; (despre oameni sau animale ori despre părți ale corpului) cu pielea luată; belit. ♦ Descuamat. ♦ Julit. ♦ (Despre arbori) Cojit. ♦ (Despre lucruri) Ros, uzat [Var.: (reg.) jupit, -ă adj.] – V. jupui.

JUPUIT1 s. n. Jupuire. – V. jupui.

JUPUIT1 s. n. Jupuire. – V. jupui.

jupui [At: ALEXANDRESCU, M. 330 / V: ~pi, ~poi, ~poia, (înv) jep~, jip~, / Pzi: jupoi, ~esc / E: bg жупя] 1 vt A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului Si: (pop) a beli. 2 vt (Spc) A separa pielea de pe corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. 3 vr (D. piele) A se coji. 4 vr (Med) A se descuama. 5 vt (C. i. arbori) A curăța de coajă. 6 vt (D. fasole, mazăre) A scoate boabele din păstaie. 7 vt (Fig) A lua cuiva tot ce are Si: a jefui, a prăda. 8 vt (Trs) A lovi. 9 vr A se juli (2).

jupuit2, ~ă a [At: I. IONESCU, D. 479 / V: ~pit, ~poiat, ~poit,[1] ~iat / Pl: ~iți, ~e / E: jupui] 1 (D. piele) Tras de pe corp. 2 (D. un animal) Cu pielea luată de pe corp Si: belit. 3 (D. piele) Cojit. 4 (Spc) Descuamat. 5 (D. arbori) Curățat de coajă. 6 (Fig; d. oameni) Jefuit. 7 (Trs) Lovit. 8 (D. pereți, tencuială) Coșcovit. 9 (Pex; d. haine) Deteriorat. 10 (Reg; d. cai) Bătrân și slab.

  1. Varianta nu figurează ca intrare adjectiv. — gall

jupuit1 sn [At: PISCUPESCU, O. 300 / V: ~pit / Pl: (rar) ~uri / E: jupui] 1-3 Jupuire (1-3). 4 (Spc) Descuamare. 5-6 Jupuire (5-6). 7 Jefuire (1). 8 (Trs) Lovire.

JUPIT, -Ă, jupiți, -te, adj. v. jupuit2.

JUPUIT2, -Ă, jupuiți, -te, adj. (Despre piele) Luat, tras de pe corp; (despre oameni sau animale ori despre părți ale corpului) cu pielea luată; belit. ♦ Descuamat. ♦ Julit. ♦ (Despre arbori) cojit. ♦ (despre lucruri) Ros, uzat. [Var.: (reg.) jupit, -ă, adj.] – V. jupui.

JUPI, jupesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A jupui (1). Să-i jupești pielea, iar capul să-l iei așa întreg. CREANGĂ, P. 225. Trupu-i de pele jupea. ALECSANDRI, P. P. 212. ◊ Absol. Luați-l și legați-l și să-mi jupiți din spinarea lui de-o păreche de papuci. SADOVEANU, O. A. IV 31. ◊ Refl. I se jupește un fel de pieliță. ȘEZ. III 205. ◊ (Cu privire la arbori) Au jupit vro cîțiva tei. SBIERA, P. 181. 2. Fig. A jupui (2). Și cu ce vei sătura lăcomia acestor cete de păgîni ce aduci cu măria-ta? adăugi Spancioc. – Cu averile voastre, nu cu banii țăranilor pe care-i jupiți voi. NEGRUZZI, S. I 140. Trăind în volnicie și sîlă [boierii] Jupesc țoată țara fără milă. BUDAI-DELEANU, Ț. 394.

JUPIT, -Ă, jupiți, -te, adj. (Regional) Jupuit. Piele jupită.Iată-l colo jos lungit... Lîngă focul de nuiele Unde ard jupiți de pele Patru miei de la ispas. ALECSANDRI, P. II 105. ◊ (Substantivat; la vocativ, depreciativ, despre cai) Hi, hi, mînca-v-ar lupii... hi, jupitule! ALECSANDRI, T. 394.

JUPUI, jupoi, vb. IV. Tranz. 1. A curăța de piele, a lua pielea de pe corp; a beli. Găsesc într-o dimineață pe părintele Ioil jupuind un berbec în dosul stăreției. VLAHUȚĂ, O. A. II 95. Se făcea că vrea să-l jupoaie de viu. ISPIRESCU, L. 108. Oleoleo, spurcat ciocoi, De te-aș prinde-n sat la noi... De piele să te jupoi. TEODORESCU, P. P. 295. ♦ A răni superficial, a juli. Te-ai împiedicat și-ai căzut și ți-ai jupuit genunchii. PAS, Z. I 16. ♦ (Rar; cu privire la arbori) A curăța de coajă; (cu privire la cereale) a îmblăti; (cu privire la porumb) a curăța știuletele de foi. Stroe și Bîlea... au început să jupoaie porumbul. PREDA, Î. 148. 2. Fig. (Cu privire la persoane) A lua cuiva tot ce are, a jefui, a spolia; a lua pielea de pe cineva. Prietenii ăia ai dumitale, negustorii din Budești... Te jupoaie binișor, tovarășe. DUMITRIU, N. 268. Noi, țăranii, vai de noi, Ne-au fript hoții de ciocoi!... Ne jupoaie și ne bate Ca pe vitele-njugate. ANT. LIT. POP. I 558. ◊ (Întărit cu complementul «pielea», «șapte piei» etc.) A fost secetă, foamete... unii au jupuit de pe alții șapte rînduri de piei, trebuie să vie o dreptate. CAMILAR, TEM. 6. ◊ Absol. Drum pe-aicea n-a făcut Stăpînirea din trecut, Că domnii cît jupuiră N-au avut de oameni milă: Supt-au ei și s-au umflat, Dară cale n-au durat! DEȘLIU, M. 23.

JUPUIT1 s. n. Jupuire. Ferește coșitul și jupuitul obrazului. PISCUPESCU, O. 300.

JUPUIT2, -Ă, jupuiți, -te, adj. 1. (Despre piele) Luat, tras de pe corp; (despre oameni sau animale sau despre părți, ale corpului) cu pielea luată. [Epizootia] se poate propaga... prin resturile animalelor moarte, prin pielea lor jupuită proaspătă. I. IONESCU, D. 479. Ieși în urmă d-acei nerozi copii tras, Jupuit, ca vai de dînsul, la picioare, mîini și nas. PANNpann, N. H. 5. ◊ (Substantivat) Ce răscumpărare se poate da poporului... pentru jupuiții de vii și rupții în patru de cai. SADOVEANU, E. 55. ♦ Fig. (Neobișnuit) Fără pene, fără păr. La poalele lor cuibează vulturii cei falnici cu late pene negre, precum și cei suri al căror cioc ascuțit și aprig la pradă răsare hidos din ale lor grumazuri jupuite și golașe. ODOBESCU, S. III 16. 2. (Despre arbori) Cojit. Jupuiți de coajă, învălmășiți cu bolovanii care i-au zdrobit, brazii stau mărturie despre cumplita putere a Oltului. BOGZA, C. O. 99. ♦ (Despre tencuială, p. ext. despre pereți) Coșcovit. Atelier mic... cu pereți jupuiți și înnegriți. PAS, Z. I 304. ♦ Ros, uzat. Un vătăjel, c-o manta ferfenițită și cu un chipiu care nu mai avea nici o formă, încins c-un tesac cu teaca jupuită, aștepta liniștit la o parte. SADOVEANU, O. III 372. – Variante: jupoit, -ă (C. PETRESCU, Î. II 159), jupoiat, -ă (C. PETRESCU, C. V. 261, IBRĂILEANU, A. 71), jupuiat,-ă (C. PETRESCU, R. DR. 222) adj.

A SE JUPUI mă ~iesc intranz. (despre persoane) A se răni ușor la suprafață; a se zdreli; a se juli. /<bulg. župia

A JUPUI jupoi tranz. 1) (animale moarte) A curăța de piele; a beli; a jumuli; a despuia 2) (arbori, plante) A curăța de coajă; a coji. 3) fig. (persoane) A lipsi de avere; a prăda; a jecmăni; a jefui; a despuia. /<bulg. župia

jupuì v. 1. a lua pielea de pe o ființă vie (Mold. jupi: să-i jupești pielea Cr.); 2. fig. a despuia. [Origină necunoscută].

jupóĭ și jupuĭésc, a -í (vest) și jupésc (est) v. tr. (cp. cu germ. schuppen, a răzui solziĭ, și cu ung. zsúpolni, a acoperi cu paĭe. – El jupoaĭe; jupuĭam; jupuisem, jupuind). Iaŭ pelea, despoĭ de pele, saŭ și de scoarță: a jupi o oaĭe, un copac. Fig. Despoĭ, spoliez: a jupi lumea pin birurĭ, pin prețurĭ marĭ. V. refl. Aceste mănușĭ se jupoaĭe, se strică ca cum s’ar lua o pătură din pelea lor. – Vechĭ. A jepuĭ (Cant.), a jipui (Dos.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

jupi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jupesc, 3 sg. jupește, imperf. 1 jupeam; conj. prez. 1 sg. să jupesc, 3 să jupească

jupui (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. jupoi, 3 jupoaie, imperf. 1 jupuiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să jupoi, 3 să jupoaie; imper. 2 sg. afirm. jupoaie

jupi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jupesc, imperf. 3 sg. jupea; conj. prez. 3 să jupească

jupui (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. jupoi, 3 jupoaie, imperf. 3 sg. jupuia; ger. jupuind

jupi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jupesc, imperf. 3 sg. jupea; conj. prez. 3 sg. și pl. jupească

jupui vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. jupoaie, imperf. 3 sg. jupuia; ger. jupuind

jupuit adj. m., pl. jupuiți; f. sg. jupuită, pl. jupuite

jupui (ind. prez. 1 sg. jupoi, 3 sg. și pl. jupoaie)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

JUPI vb. v. coji, descuama, jupui, scoroji.

JUPUI vb. 1. (pop.) a beli, (înv. și reg.) a despuia, (reg.) a mezdreli, a mezdri. (A ~ un animal.) 2. v. juli. 3. a se coji, a se descuama, a se scoroji, (pop.) a se jupi, (înv.) a se tărâța. (Pielea i s-a ~.) 4. v. descoji.

JUPUIT adj. v. jecmănit, jefuit.

JUPUIT adj. 1. (pop.) belit. (Animal ~.) 2. v. julit. 3. v. descuamat. 4. v. descojit.

JUPUIT s. 1. v. jupuire. 2. v. julire.

jupi vb. v. COJI. DESCUAMA. JUPUI. SCOROJI.

JUPUI vb. 1. (pop.) a beli, (înv. și reg.) a despuia, (reg.) a mezdreli, a mezdri. (A ~ un animal.) 2. a (se) juli, a (se) zdreli, a (se) zgîria, (pop.) a (se) beli, a (se) stropși, (înv. și reg.) a (se) rujdi, (prin Olt.) a (se) mezdri. (Și-a ~ pielea la un deget.) 3. a se coji, a se descuama, a se scoroji, (pop.) a se jupi, (înv.) a se tărîța. (Pielea i s-a ~.) 4. a coji, a descoji, (rar) a despuia, (reg.) a scorțăli, (prin Transilv.) a măzga. (A ~ trunchiul unui arbore.)

JUPUIT s. 1. jupuială, jupuire, (pop.) belire, belit. (~ unui animal.) 2. julire, julit, jupuire, zdrelire, zdrelit. (~ unui deget.)

JUPUIT adj. 1. (pop.) belit. (Animal ~.) 2. julit, zdrelit. (Are degetul ~.) 3. cojit, descuamat. (Piele ~.) cojit, descojit. (Trunchi ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

jupui (-uiesc, jupuit),1. A îndepărta pielea de pe corp. – 2. A juli. – 3. A lua cuiva totul, a vinde scump. – 4. A bate, a ciomăgi. – Var. jupi. Bg. župja „a curăța un arbore de coajă” (DAR). Este probabilă der. din sl. (iz)lupiti „a prăda” (Cihac, II, 162). – Der. jupuitor, adj. (care jupoaie); jupuială, s. f. (jupuitură); jupuitură, s. f. (rană produsă prin jupuirea pielii; acțiunea de a jupui); jupeli, vb. (a opări), cu suf. expresiv -li (Graur, BL, VI, 146).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

jupit, -ă, jupiți, -te, adj. – (reg.) Acoperit cu jupi: „Casa era cu paie, că așe o fost pă atunci, era jupită cu jupi de secară” (Bilțiu, 2013: 109). – Din jupi „a acoperi cu jupi” (< jup „snop”).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a jupui de viu (pe cineva) expr. 1. a bate foarte tare (pe cineva). 2. a-i lua (cuiva) toți banii.

Intrare: jupui / jupi
verb (VT345)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jupui
  • jupuire
  • jupuit
  • jupuitu‑
  • jupuind
  • jupuindu‑
singular plural
  • jupoaie
  • jupuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jupoi
(să)
  • jupoi
  • jupuiam
  • jupuii
  • jupuisem
a II-a (tu)
  • jupoi
(să)
  • jupoi
  • jupuiai
  • jupuiși
  • jupuiseși
a III-a (el, ea)
  • jupoaie
(să)
  • jupoaie
  • jupuia
  • jupui
  • jupuise
plural I (noi)
  • jupuim
(să)
  • jupuim
  • jupuiam
  • jupuirăm
  • jupuiserăm
  • jupuisem
a II-a (voi)
  • jupuiți
(să)
  • jupuiți
  • jupuiați
  • jupuirăți
  • jupuiserăți
  • jupuiseți
a III-a (ei, ele)
  • jupoaie
(să)
  • jupoaie
  • jupuiau
  • jupui
  • jupuiseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jupi
  • jupire
  • jupit
  • jupitu‑
  • jupind
  • jupindu‑
singular plural
  • jupește
  • jupiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jupesc
(să)
  • jupesc
  • jupeam
  • jupii
  • jupisem
a II-a (tu)
  • jupești
(să)
  • jupești
  • jupeai
  • jupiși
  • jupiseși
a III-a (el, ea)
  • jupește
(să)
  • jupească
  • jupea
  • jupi
  • jupise
plural I (noi)
  • jupim
(să)
  • jupim
  • jupeam
  • jupirăm
  • jupiserăm
  • jupisem
a II-a (voi)
  • jupiți
(să)
  • jupiți
  • jupeați
  • jupirăți
  • jupiserăți
  • jupiseți
a III-a (ei, ele)
  • jupesc
(să)
  • jupească
  • jupeau
  • jupi
  • jupiseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jupi
  • jupire
  • jupit
  • jupitu‑
  • jupind
  • jupindu‑
singular plural
  • jupește
  • jupiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jupesc
(să)
  • jupesc
  • jupeam
  • jupii
  • jupisem
a II-a (tu)
  • jupești
(să)
  • jupești
  • jupeai
  • jupiși
  • jupiseși
a III-a (el, ea)
  • jupește
(să)
  • jupească
  • jupea
  • jupi
  • jupise
plural I (noi)
  • jupim
(să)
  • jupim
  • jupeam
  • jupirăm
  • jupiserăm
  • jupisem
a II-a (voi)
  • jupiți
(să)
  • jupiți
  • jupeați
  • jupirăți
  • jupiserăți
  • jupiseți
a III-a (ei, ele)
  • jupesc
(să)
  • jupească
  • jupeau
  • jupi
  • jupiseră
verb (VT344)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jupoi
  • jupoire
  • jupoit
  • jupoitu‑
  • jupoind
  • jupoindu‑
singular plural
  • jupoaie
  • jupoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jupoi
(să)
  • jupoi
  • jupoiam
  • jupoii
  • jupoisem
a II-a (tu)
  • jupoi
(să)
  • jupoi
  • jupoiai
  • jupoiși
  • jupoiseși
a III-a (el, ea)
  • jupoaie
(să)
  • jupoaie
  • jupoia
  • jupoi
  • jupoise
plural I (noi)
  • jupoim
(să)
  • jupoim
  • jupoiam
  • jupoirăm
  • jupoiserăm
  • jupoisem
a II-a (voi)
  • jupoiți
(să)
  • jupoiți
  • jupoiați
  • jupoirăți
  • jupoiserăți
  • jupoiseți
a III-a (ei, ele)
  • jupoaie
(să)
  • jupoaie
  • jupoiau
  • jupoi
  • jupoiseră
verb (VT107)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jupoia
  • jupoiere
  • jupoiat
  • jupoiatu‑
  • jupoind
  • jupoindu‑
singular plural
  • jupoaie
  • jupoiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jupoi
(să)
  • jupoi
  • jupoiam
  • jupoiai
  • jupoiasem
a II-a (tu)
  • jupoi
(să)
  • jupoi
  • jupoiai
  • jupoiași
  • jupoiaseși
a III-a (el, ea)
  • jupoaie
(să)
  • jupoaie
  • jupoia
  • jupoie
  • jupoiase
plural I (noi)
  • jupoiem
(să)
  • jupoiem
  • jupoiam
  • jupoiarăm
  • jupoiaserăm
  • jupoiasem
a II-a (voi)
  • jupoiați
(să)
  • jupoiați
  • jupoiați
  • jupoiarăți
  • jupoiaserăți
  • jupoiaseți
a III-a (ei, ele)
  • jupoaie
(să)
  • jupoaie
  • jupoiau
  • jupoia
  • jupoiaseră
verb (VT345)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jepui
  • jepuire
  • jepuit
  • jepuitu‑
  • jepuind
  • jepuindu‑
singular plural
  • jepoaie
  • jepuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jepoi
(să)
  • jepoi
  • jepuiam
  • jepuii
  • jepuisem
a II-a (tu)
  • jepoi
(să)
  • jepoi
  • jepuiai
  • jepuiși
  • jepuiseși
a III-a (el, ea)
  • jepoaie
(să)
  • jepoaie
  • jepuia
  • jepui
  • jepuise
plural I (noi)
  • jepuim
(să)
  • jepuim
  • jepuiam
  • jepuirăm
  • jepuiserăm
  • jepuisem
a II-a (voi)
  • jepuiți
(să)
  • jepuiți
  • jepuiați
  • jepuirăți
  • jepuiserăți
  • jepuiseți
a III-a (ei, ele)
  • jepoaie
(să)
  • jepoaie
  • jepuiau
  • jepui
  • jepuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • jipui
  • jipuire
  • jipuit
  • jipuitu‑
  • jipuind
  • jipuindu‑
singular plural
  • jipuiește
  • jipuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • jipuiesc
(să)
  • jipuiesc
  • jipuiam
  • jipuii
  • jipuisem
a II-a (tu)
  • jipuiești
(să)
  • jipuiești
  • jipuiai
  • jipuiși
  • jipuiseși
a III-a (el, ea)
  • jipuiește
(să)
  • jipuiască
  • jipuia
  • jipui
  • jipuise
plural I (noi)
  • jipuim
(să)
  • jipuim
  • jipuiam
  • jipuirăm
  • jipuiserăm
  • jipuisem
a II-a (voi)
  • jipuiți
(să)
  • jipuiți
  • jipuiați
  • jipuirăți
  • jipuiserăți
  • jipuiseți
a III-a (ei, ele)
  • jipuiesc
(să)
  • jipuiască
  • jipuiau
  • jipui
  • jipuiseră
Intrare: jupuit (adj.)
jupuit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jupuit
  • jupuitul
  • jupuitu‑
  • jupui
  • jupuita
plural
  • jupuiți
  • jupuiții
  • jupuite
  • jupuitele
genitiv-dativ singular
  • jupuit
  • jupuitului
  • jupuite
  • jupuitei
plural
  • jupuiți
  • jupuiților
  • jupuite
  • jupuitelor
vocativ singular
plural
jupit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jupit
  • jupitul
  • jupitu‑
  • jupi
  • jupita
plural
  • jupiți
  • jupiții
  • jupite
  • jupitele
genitiv-dativ singular
  • jupit
  • jupitului
  • jupite
  • jupitei
plural
  • jupiți
  • jupiților
  • jupite
  • jupitelor
vocativ singular
plural
jupoit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jupoit
  • jupoitul
  • jupoitu‑
  • jupoi
  • jupoita
plural
  • jupoiți
  • jupoiții
  • jupoite
  • jupoitele
genitiv-dativ singular
  • jupoit
  • jupoitului
  • jupoite
  • jupoitei
plural
  • jupoiți
  • jupoiților
  • jupoite
  • jupoitelor
vocativ singular
plural
jupoiat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jupoiat
  • jupoiatul
  • jupoiatu‑
  • jupoia
  • jupoiata
plural
  • jupoiați
  • jupoiații
  • jupoiate
  • jupoiatele
genitiv-dativ singular
  • jupoiat
  • jupoiatului
  • jupoiate
  • jupoiatei
plural
  • jupoiați
  • jupoiaților
  • jupoiate
  • jupoiatelor
vocativ singular
plural
jupuiat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jupuiat
  • jupuiatul
  • jupuiatu‑
  • jupuia
  • jupuiata
plural
  • jupuiați
  • jupuiații
  • jupuiate
  • jupuiatele
genitiv-dativ singular
  • jupuiat
  • jupuiatului
  • jupuiate
  • jupuiatei
plural
  • jupuiați
  • jupuiaților
  • jupuiate
  • jupuiatelor
vocativ singular
plural
Intrare: jupuit (s.n.)
jupuit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jupuit
  • jupuitul
  • jupuitu‑
plural
  • jupuituri
  • jupuiturile
genitiv-dativ singular
  • jupuit
  • jupuitului
plural
  • jupuituri
  • jupuiturilor
vocativ singular
plural
jupit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jupit
  • jupitul
  • jupitu‑
plural
  • jupituri
  • jupiturile
genitiv-dativ singular
  • jupit
  • jupitului
plural
  • jupituri
  • jupiturilor
vocativ singular
plural
jupoit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jupoit
  • jupoitul
plural
  • jupoituri
  • jupoiturile
genitiv-dativ singular
  • jupoit
  • jupoitului
plural
  • jupoituri
  • jupoiturilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

jupui, jupoi / jupi, jupescverb

  • 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Găsesc într-o dimineață pe părintele Ioil jupuind un berbec în dosul stăreției. VLAHUȚĂ, O. A. II 95. DLRLC
    • format_quote Se făcea că vrea să-l jupoaie de viu. ISPIRESCU, L. 108. DLRLC
    • format_quote Oleoleo, spurcat ciocoi, De te-aș prinde-n sat la noi... De piele să te jupoi. TEODORESCU, P. P. 295. DLRLC
    • format_quote Să-i jupești pielea, iar capul să-l iei așa întreg. CREANGĂ, P. 225. DLRLC
    • format_quote Trupu-i de pele jupea. ALECSANDRI, P. P. 212. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Luați-l și legați-l și să-mi jupiți din spinarea lui de-o păreche de papuci. SADOVEANU, O. A. IV 31. DLRLC
    • format_quote reflexiv I se jupește un fel de pieliță. ȘEZ. III 205. DLRLC
    • 1.1. prin specializare A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. DEX '09 MDA2 DEX '98
    • 1.2. reflexiv (Despre piele) A se coji. MDA2
      sinonime: coji
    • 1.3. reflexiv A se descuama. DEX '09 MDA2 DEX '98
      sinonime: descuama
    • 1.4. tranzitiv reflexiv A (se) juli; a (se) răni superficial; a (se) zdreli. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Te-ai împiedicat și-ai căzut și ți-ai jupuit genunchii. PAS, Z. I 16. DLRLC
      • 1.4.1. A curăța un arbore de coajă. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
        sinonime: coji
        • format_quote Au jupit vro cîțiva tei. SBIERA, P. 181. DLRLC
      • 1.4.2. Cu privire la cereale: îmblăti. DLRLC
        sinonime: îmblăti
        • 1.4.2.1. (Cu privire la porumb) A curăța știuletele de foi. DLRLC
          • format_quote Stroe și Bîlea... au început să jupoaie porumbul. PREDA, Î. 148. DLRLC
    • 1.5. tranzitiv (Despre fasole, mazăre) A scoate boabele din păstaie. MDA2
  • 2. figurat A lua cuiva tot ce are. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Prietenii ăia ai dumitale, negustorii din Budești... Te jupoaie binișor, tovarășe. DUMITRIU, N. 268. DLRLC
    • format_quote Noi, țăranii, vai de noi, Ne-au fript hoții de ciocoi!... Ne jupoaie și ne bate Ca pe vitele-njugate. ANT. LIT. POP. I 558. DLRLC
    • format_quote Și cu ce vei sătura lăcomia acestor cete de păgîni ce aduci cu măria-ta? adăugi Spancioc. – Cu averile voastre, nu cu banii țăranilor pe care-i jupiți voi. NEGRUZZI, S. I 140. DLRLC
    • format_quote Trăind în volnicie și sîlă [boierii] Jupesc țoată țara fără milă. BUDAI-DELEANU, Ț. 394. DLRLC
    • format_quote (Întărit cu complementul «pielea», «șapte piei» etc.) A fost secetă, foamete... unii au jupuit de pe alții șapte rînduri de piei, trebuie să vie o dreptate. CAMILAR, TEM. 6. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Drum pe-aicea n-a făcut Stăpînirea din trecut, Că domnii cît jupuiră N-au avut de oameni milă: Supt-au ei și s-au umflat, Dară cale n-au durat! DEȘLIU, M. 23. DLRLC
  • 3. tranzitiv regional Lovi. MDA2
    sinonime: lovi
etimologie:

jupuit, jupuiadjectiv

  • 1. (Despre piele) Luat, tras de pe corp; (despre oameni sau animale ori despre părți ale corpului) cu pielea luată. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: belit
    • format_quote [Epizootia] se poate propaga... prin resturile animalelor moarte, prin pielea lor jupuită proaspătă. I. IONESCU, D. 479. DLRLC
    • format_quote Ieși în urmă d-acei nerozi copii tras, Jupuit, ca vai de dînsul, la picioare, mîini și nas. PANN, N. H. 5. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Ce răscumpărare se poate da poporului... pentru jupuiții de vii și rupții în patru de cai. SADOVEANU, E. 55. DLRLC
    • format_quote Iată-l colo jos lungit... Lîngă focul de nuiele Unde ard jupiți de pele Patru miei de la ispas. ALECSANDRI, P. II 105. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat depreciativ la vocativ (Despre cai) Hi, hi, mînca-v-ar lupii... hi, jupitule! ALECSANDRI, T. 394. DLRLC
    • 1.1. Cojit, descuamat. DEX '09 MDA2
    • 1.2. figurat Despre oameni: jecmănit, jefuit. MDA2
    • 1.3. Julit, zdrelit. DEX '09
    • 1.4. figurat neobișnuit Fără pene, fără păr. DLRLC
      • format_quote La poalele lor cuibează vulturii cei falnici cu late pene negre, precum și cei suri al căror cioc ascuțit și aprig la pradă răsare hidos din ale lor grumazuri jupuite și golașe. ODOBESCU, S. III 16. DLRLC
    • 1.5. Despre arbori: cojit, descojit. DEX '09 MDA2 DLRLC
      • format_quote Jupuiți de coajă, învălmășiți cu bolovanii care i-au zdrobit, brazii stau mărturie despre cumplita putere a Oltului. BOGZA, C. O. 99. DLRLC
    • 1.6. Despre tencuială: coșcovit. MDA2 DLRLC
      sinonime: coșcovit
      • 1.6.1. prin extensiune Despre pereți: coșcovit. MDA2 DLRLC
        sinonime: coșcovit
        • format_quote Atelier mic... cu pereți jupuiți și înnegriți. PAS, Z. I 304. DLRLC
    • 1.7. Despre lucruri: ros, uzat. DEX '09 DLRLC
      sinonime: ros uzat
      • format_quote Un vătăjel, c-o manta ferfenițită și cu un chipiu care nu mai avea nici o formă, încins c-un tesac cu teaca jupuită, aștepta liniștit la o parte. SADOVEANU, O. III 372. DLRLC
      • 1.7.1. Despre haine: deteriorat. MDA2
        sinonime: deteriorat
    • 1.8. regional (Despre cai) Bătrân și slab. MDA2
etimologie:
  • vezi jupui DEX '09 MDA2

jupuit, jupuiturisubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi jupui DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.