2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

jupoiat, ~ă a vz jupuit2

JUPUÍT2, -Ă, jupuiți, -te, adj. (Despre piele) Luat, tras de pe corp; (despre oameni sau animale ori despre părți ale corpului) cu pielea luată; belit. ♦ Descuamat. ♦ Julit. ♦ (Despre arbori) Cojit. ♦ (Despre lucruri) Ros, uzat [Var.: (reg.) jupít, -ă adj.] – V. jupui.

jupuit2, ~ă a [At: I. IONESCU, D. 479 / V: ~pit, ~poiat, ~poit, ~iat / Pl: ~iți, ~e / E: jupui] 1 (D. piele) Tras de pe corp. 2 (D. un animal) Cu pielea luată de pe corp Si: belit. 3 (D. piele) Cojit. 4 (Spc) Descuamat. 5 (D. arbori) Curățat de coajă. 6 (Fig; d. oameni) Jefuit. 7 (Trs) Lovit. 8 (D. pereți, tencuială) Coșcovit. 9 (Pex; d. haine) Deteriorat. 10 (Reg; d. cai) Bătrân și slab.

JUPÍT, -Ă, jupiți, -te, adj. v. jupuit2.

JUPUÍT2, -Ă, jupuiți, -te, adj. (Despre piele) Luat, tras de pe corp; (despre oameni sau animale ori despre părți ale corpului) cu pielea luată; belit. ♦ Descuamat. ♦ Julit. ♦ (Despre arbori) cojit. ♦ (despre lucruri) Ros, uzat. [Var.: (reg.) jupít, -ă, adj.] – V. jupui.

JUPÍT, -Ă, jupiți, -te, adj. (Regional) Jupuit. Piele jupită.Iată-l colo jos lungit... Lîngă focul de nuiele Unde ard jupiți de pele Patru miei de la ispas. ALECSANDRI, P. II 105. ◊ (Substantivat; la vocativ, depreciativ, despre cai) Hi, hi, mînca-v-ar lupii... hi, jupitule! ALECSANDRI, T. 394.

JUPUÍT2, -Ă, jupuiți, -te, adj. 1. (Despre piele) Luat, tras de pe corp; (despre oameni sau animale sau despre părți, ale corpului) cu pielea luată. [Epizootia] se poate propaga... prin resturile animalelor moarte, prin pielea lor jupuită proaspătă. I. IONESCU, D. 479. Ieși în urmă d-acei nerozi copii tras, Jupuit, ca vai de dînsul, la picioare, mîini și nas. PANNpann, N. H. 5. ◊ (Substantivat) Ce răscumpărare se poate da poporului... pentru jupuiții de vii și rupții în patru de cai. SADOVEANU, E. 55. ♦ Fig. (Neobișnuit) Fără pene, fără păr. La poalele lor cuibează vulturii cei falnici cu late pene negre, precum și cei suri al căror cioc ascuțit și aprig la pradă răsare hidos din ale lor grumazuri jupuite și golașe. ODOBESCU, S. III 16. 2. (Despre arbori) Cojit. Jupuiți de coajă, învălmășiți cu bolovanii care i-au zdrobit, brazii stau mărturie despre cumplita putere a Oltului. BOGZA, C. O. 99. ♦ (Despre tencuială, p. ext. despre pereți) Coșcovit. Atelier mic... cu pereți jupuiți și înnegriți. PAS, Z. I 304. ♦ Ros, uzat. Un vătăjel, c-o manta ferfenițită și cu un chipiu care nu mai avea nici o formă, încins c-un tesac cu teaca jupuită, aștepta liniștit la o parte. SADOVEANU, O. III 372. – Variante: jupoít, -ă (C. PETRESCU, Î. II 159), jupoiát, -ă (C. PETRESCU, C. V. 261, IBRĂILEANU, A. 71), jupuiát,-ă (C. PETRESCU, R. DR. 222) adj.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

jupuít adj. m., pl. jupuíți; f. sg. jupuítă, pl. jupuíte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

JUPUÍT adj. v. jecmănit, jefuit.

JUPUÍT adj. 1. (pop.) belit. (Animal ~.) 2. v. julit. 3. v. descuamat. 4. v. descojit.

JUPUIT adj. 1. (pop.) belit. (Animal ~.) 2. julit, zdrelit. (Are degetul ~.) 3. cojit, descuamat. (Piele ~.) cojit, descojit. (Trunchi ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

jupít, -ă, jupiți, -te, adj. – (reg.) Acoperit cu jupi: „Casa era cu paie, că așe o fost pă atunci, era jupită cu jupi de secară” (Bilțiu, 2013: 109). – Din jupi „a acoperi cu jupi” (< jup „snop”).

Intrare: jupoiat
jupoiat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: jupuit (adj.)
jupuit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jupuit
  • jupuitul
  • jupuitu‑
  • jupui
  • jupuita
plural
  • jupuiți
  • jupuiții
  • jupuite
  • jupuitele
genitiv-dativ singular
  • jupuit
  • jupuitului
  • jupuite
  • jupuitei
plural
  • jupuiți
  • jupuiților
  • jupuite
  • jupuitelor
vocativ singular
plural
jupit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jupit
  • jupitul
  • jupitu‑
  • jupi
  • jupita
plural
  • jupiți
  • jupiții
  • jupite
  • jupitele
genitiv-dativ singular
  • jupit
  • jupitului
  • jupite
  • jupitei
plural
  • jupiți
  • jupiților
  • jupite
  • jupitelor
vocativ singular
plural
jupoit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jupoit
  • jupoitul
  • jupoitu‑
  • jupoi
  • jupoita
plural
  • jupoiți
  • jupoiții
  • jupoite
  • jupoitele
genitiv-dativ singular
  • jupoit
  • jupoitului
  • jupoite
  • jupoitei
plural
  • jupoiți
  • jupoiților
  • jupoite
  • jupoitelor
vocativ singular
plural
jupoiat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jupoiat
  • jupoiatul
  • jupoiatu‑
  • jupoia
  • jupoiata
plural
  • jupoiați
  • jupoiații
  • jupoiate
  • jupoiatele
genitiv-dativ singular
  • jupoiat
  • jupoiatului
  • jupoiate
  • jupoiatei
plural
  • jupoiați
  • jupoiaților
  • jupoiate
  • jupoiatelor
vocativ singular
plural
jupuiat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jupuiat
  • jupuiatul
  • jupuiatu‑
  • jupuia
  • jupuiata
plural
  • jupuiați
  • jupuiații
  • jupuiate
  • jupuiatele
genitiv-dativ singular
  • jupuiat
  • jupuiatului
  • jupuiate
  • jupuiatei
plural
  • jupuiați
  • jupuiaților
  • jupuiate
  • jupuiatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

jupuit (adj.) jupit jupoit jupoiat jupuiat

  • 1. (Despre piele) Luat, tras de pe corp; (despre oameni sau animale ori despre părți ale corpului) cu pielea luată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: belit (adj.) attach_file 5 exemple
    exemple
    • [Epizootia] se poate propaga... prin resturile animalelor moarte, prin pielea lor jupuită proaspătă. I. IONESCU, D. 479.
      surse: DLRLC
    • Ieși în urmă d-acei nerozi copii tras, Jupuit, ca vai de dînsul, la picioare, mîini și nas. PANN, N. H. 5.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Ce răscumpărare se poate da poporului... pentru jupuiții de vii și rupții în patru de cai. SADOVEANU, E. 55.
      surse: DLRLC
    • Iată-l colo jos lungit... Lîngă focul de nuiele Unde ard jupiți de pele Patru miei de la ispas. ALECSANDRI, P. II 105.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat depreciativ la vocativ (Despre cai) Hi, hi, mînca-v-ar lupii... hi, jupitule! ALECSANDRI, T. 394.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09
    • 1.3. figurat neobișnuit Fără pene, fără păr.
      exemple
      • La poalele lor cuibează vulturii cei falnici cu late pene negre, precum și cei suri al căror cioc ascuțit și aprig la pradă răsare hidos din ale lor grumazuri jupuite și golașe. ODOBESCU, S. III 16.
        surse: DLRLC
    • 1.4. Despre arbori:
      exemple
      • Jupuiți de coajă, învălmășiți cu bolovanii care i-au zdrobit, brazii stau mărturie despre cumplita putere a Oltului. BOGZA, C. O. 99.
        surse: DLRLC
    • 1.5. Despre tencuială:
      surse: DLRLC sinonime: coșcovit
    • 1.6. Despre lucruri:
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: ros uzat attach_file un exemplu
      exemple
      • Un vătăjel, c-o manta ferfenițită și cu un chipiu care nu mai avea nici o formă, încins c-un tesac cu teaca jupuită, aștepta liniștit la o parte. SADOVEANU, O. III 372.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi jupui
    surse: DEX '09